Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
Mă bucur de trecere și semn, An nou cu multe bucurii!
Pe textul:
„de sărbători " de Nuta Craciun
Am învățat că versurile pot fi o punte între mine și cititor, o formă de respirație interioară. Uneori o casă a cuvintelor în care trăiesc alături de o singurătate de multe ori frumoasă.
Mulțumesc de semnul de citire, gânduri bune pentru tine, An nou cu bucurii!
Pe textul:
„În tine se moare mereu de sărbători " de Nuta Craciun
Mă bucur că mi-ai spus cum se vede, Crăciun cu bucurii!
Pe textul:
„când infinitul a fost mic" de Nuta Craciun
Mulți ani înainte, împreună!
Pe textul:
„Sărbători fericite la Poezie.ro și Radio Agonia" de Bogdan Geana
Mulțumesc!
Crăciun cu bucurie!
Pe textul:
„la marginea frigului doarme un înger" de Nuta Craciun
Pe textul:
„asfințit" de Lidia Muraru
RecomandatNu te protejează ascunzându-te, ci protejând spațiul în care adevărul tău interior poate să respire.
Îți multumesc mult pentru acest comentariu, l-am citit de multe ori și de fiecare dată mă bucuram pentru cât de frumos ai văzut și ai interpretat cuvintele mele.
Pe textul:
„locul unde nu se mai aude dorul" de Nuta Craciun
RecomandatMulțumesc pentru rezonanțe!
Pe textul:
„mi-e dor de oameni fericiți" de Nuta Craciun
Mă bucur dacă și pentru tine a fost suficient. Nu mă așteptam la stea, dar îți mulțumesc pentru că ai tresărit la aceste cuvinte.
Toate cele bune!
Pe textul:
„mi-e dor de oameni fericiți" de Nuta Craciun
Poate vor mai fi, nu vreau decât să nu rămân prizonieră acolo, nu încă ...
Finalul e cam direct, cam explicit, dar o să rămână așa ca semn al trecerii mele printr-un salon 8 care nu mi-a putut ține prizonieră ființa.
Îți mulțumesc pentru semn, contează tare când cineva te vede și atunci, sau poate tocmai atunci când nu strălucești, doar te vaiți. Mă bucur că nu ai văzut un simplu vaiet și ai trecut dincolo de pereți, în întunericul unor nopți care, iată, nu m-au putut ține prizonieră. Am ieșit de acolo cu zâmbetul unei bucurii reale, așa cum ai văzut, dar și călăuzită subtil de o lumină de Sus...
Mulțumiri, Paul Pietraru!
Pe textul:
„salonul 8" de Nuta Craciun
Poate vor mai fi, nu vreau decât să nu rămân prizonieră acolo, nu încă ...
Finalul e cam direct, cam explicit, dar o să rămână așa ca semn al trecerii mele printr-un salon 8 care nu mi-a putut ține prizonieră ființa.
Îți mulțumesc pentru semn, contează tare când cineva te vede și atunci, sau poate tocmai atunci când nu strălucești, doar te vaiți. Mă bucur că nu ai văzut un simplu vaiet și ai trecut dincolo de pereți, în întunericul unor nopți care, iată, nu m-au putut ține prizonieră. Am ieșit cu zâmbetul unei bucurii reale, așa cum ai văzut, dar și ajutată de o mână întinsă subtil de cineva ...
Mulțumiri, Paul Pietraru!
Pe textul:
„salonul 8" de Nuta Craciun
Mulțumesc de aprecieri, recunoscătoare pentru stea!
Pe textul:
„poem cu o tăcere care știe să plângă " de Nuta Craciun
Mulțumesc de încredere și de lumină! Toate cele bune!
Pe textul:
„poem cu o tăcere care știe să plângă " de Nuta Craciun
toate cele bune!
Pe textul:
„dorul nu se vede cu ochii" de Nuta Craciun
RecomandatToate cele bune!
Pe textul:
„tăceri care știu numele meu" de Nuta Craciun
Mulțumiri.
Pe textul:
„tăceri care știu numele meu" de Nuta Craciun
Scuză-mi te rog întârzierea cu care răspund, să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„sunt încântată că sunt femeie" de Nuta Craciun
E ceva spiritual aici, aproape ca un manifest care punctează că esența legăturii dintre două ființe nu stă doar în trup sau formă fizică, ci în elemente imateriale care ating sufletul: privirea ce poate înțelege, cuvântul ce vindecă, gândul ce cugetă.
Poemul e delicat, cu imagini poetice ale imaterialului. Repetiția „Nu e nevoie…” accentuează ideea renunțării la materia brută în favoarea profunzimii.
Poemul proclamă superioritatea sufletului și a comunicării, într-o viziune idealistă și spiritualizată asupra iubirii.
Pe textul:
„Privirea" de Lidia Muraru
Mi-au plăcut în special imaginile astea:
„un tricou îmbrăcat pe dos dimineața”, atât de omenească și imperfectă, ca o metaforă a intimității care nu trebuie să arate impecabil.
La fel „emoții necălcate”, aproape o fotografie a vulnerabilității.
Se simte că în iubire, în opinia autorului, imperfecțiunea nu e un defect, ci dovadă de real. Și îmi place mult mesajul final: etichetele sunt inutile când două inimi se potrivesc fără instrucțiuni.
Penultima strofă parcă e mai puțin lucrată, e mai prozaică
și are un ton explicativ și direct, se simte mai mult prin comparație cu restul poemului, care e plin de imagini originale și surprinzătoare.
Pe textul:
„E mai frumoasă pe dos" de Amur
RecomandatDa, accept că poate e prea multă subiectivitate și introspecție. Așa a ieșit.
Toate cele bune!
Pe textul:
„sunt încântată că sunt femeie" de Nuta Craciun
