tăceri care știu numele meu

O poezie cu ritmul unui gând care se așază, despre curajul tăcut de a-ți locui propria pace. O împăcare spusă în șoaptă. Mi-a plăcut mult!

Mă bucur tare mult de rezonanțe și de semnul de lectură.
Mulțumiri.

Ȋntr-o viață interioară ce captează “tăcerile”, ce se debarasează de tumult, dezarmonii şi disonanțe, “locuieşte pacea” cu aspecte de eufonii şi care armonizează ființa interiorizată.
Când scăpăm de “frică”, cochetăm, jonglăm şi ne jucăm cu curajul a cărui forță dezintegrează angoasele şi anxietățile.

pentru interpretarea textului meu și pentru semn.
Toate cele bune!