Poezie
la marginea frigului doarme un înger
1 min lectură·
Mediu
copilăria aprinde lumini în bradul de Crăciun
sărută capătul frigului
la ușa ei nu mai răspunde nimeni
cât de frumos venea cândva Crăciunul
zăpada știa numele fiecărui copil
mâinile mamei miroseau a pâine caldă
lumina se lăsa legată cu sfoară la porți
așteptând colindătorii
e iarnă în aer în cuvânt și în flacăra lumânării
copilăria s-a mutat într-o fotografie îngălbenită
doar frigul mai bate la ușă
mâinile mamei învață frigul să nu doară
pe pielea mea sângerează alb
mângâierea unui înger
02255
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “la marginea frigului doarme un înger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14197808/la-marginea-frigului-doarme-un-ingerComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Un poem al nostalgiei curate, în care Crăciunul nu mai este sărbătoare, ci memorie. Copilăria apare ca un spațiu sacru pierdut, cu miros de pâine și lumină legată la porți, iar frigul devine semnul prezentului gol. Imaginea finală, îngerul care mângâie până la sânge alb ...este de o delicatețe dureroasă, transformând lipsa în formă de protecție. Poezia rămâne la marginea dintre căldură și absență, acolo unde dorul încă știe să fie blând.
0
cel mai frumos cadou primit, steluța ta mi-a adus lumină.
Mulțumesc!
Crăciun cu bucurie!
Mulțumesc!
Crăciun cu bucurie!
0
