Poezie
uneori tânjesc după oameni
1 min lectură·
Mediu
pe care nu i-am întâlnit niciodată
m-aș putea odihni într-o bucurie care nu e a mea
felul în care mi se așază în minte
e de parcă ar ști un secret
pe care eu l-am uitat
simt cum în mine se adâncește
un spațiu fără nicio fereastră
în care n-am curaj să intru
dar pe care îl port cu mine peste tot
06367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “uneori tânjesc după oameni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14198110/uneori-tanjesc-dupa-oameniComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMUn poem solid, matur emoțional, cu o tăcere bine controlată. Nu șochează, nu epatează, dar rămâne.
0
LNDistincție acordată
Un discurs, așezat, cuminte...la prima lectură. Profund și melancolic la o relectură, mai atentă. Felicitări!
0
NCSpațiul acela fără fereastre nu e neapărat gol, faptul că îl porți cu tine poate spune că deși nu te-a părăsit, doar așteaptă un timp potrivit.
Vă mulțumesc de trecere și semn!
Vă mulțumesc de trecere și semn!
0
NCMulțumesc mult, mă bucur de regăsire, dar mai ales mă bucur că tăcerea a fost auzită. Îmi doresc ca poemele, în general sau măcar ale mele, să nu facă zgomot, ci să rămână.
Toate cele bune!
Toate cele bune!
0
NCMă bucur dacă așa îl simțiți. Despre ”discursul acesta cuminte”, pot să spun doar că ...sunt momente în care poate nu ne lipsește o persoană anume, ci sentimentul acela tandru de a fi aleși, ținuți minte. Și nu e doar despre lipsă, cât despre urmele pe care le pot lăsa întâlnirile adevărate în noi.
Vă mulțumesc pentru lumina pe care mi-ați lăsat-o aici, mă onorează!
Vă mulțumesc pentru lumina pe care mi-ați lăsat-o aici, mă onorează!
0
Și da, bucuriile altora sunt efemere pentru noi, ar fi doar un popas, cât să ne mai tragem sufletul.