Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

salonul 8

nopți cu pereți albi

1 min lectură·
Mediu
aici nopțile au alt întuneric
liniștea nu e niciodată întreagă
se rupe în fâșii subțiri
țiuit metalic
un semnal strident care
insistă să fie auzit
o companie
pe care nu ai ales-o tu
pereții albi poartă în ei
o liniște spartă
pașii vin și pleacă
nu aduc mereu alinare
durerea are nume ascuțit
se strecoară pe vârfuri
să nu-i trezească amintirea
ai plecat din salonul 8
din nopțile cu pereți albi
cu bucuria
că nu te-au putut ține prizonieră
049
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
79
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Nuta Craciun. “salonul 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14196661/salonul-8

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@paul-pietraruPP
Paul Pietraru
Un poem scurt, sec, sărac, dar cum ar putea fi altfel un poem al momentelor de cumpănă, al suferințelor, poate al spaimei, un poem dovadă că, cine prezintă în tabloul sangvin rubrica „prezența poeziei în sânge” o va găsi, oriunde pașii îi vor duce trupul, mintea și inima. Binevenită, reală și firească bucuria finală a părăsirii salonului 8!
0
@nuta-craciunNC
Nuta Craciun
da, a fost o cumpănă, a trecut, a rămas doar amintirea ei care va trece și ea.
Poate vor mai fi, nu vreau decât să nu rămân prizonieră acolo, nu încă ...
Finalul e cam direct, cam explicit, dar o să rămână așa ca semn al trecerii mele printr-un salon 8 care nu mi-a putut ține prizonieră ființa.
Îți mulțumesc pentru semn, contează tare când cineva te vede și atunci, sau poate tocmai atunci când nu strălucești, doar te vaiți. Mă bucur că nu ai văzut un simplu vaiet și ai trecut dincolo de pereți, în întunericul unor nopți care, iată, nu m-au putut ține prizonieră. Am ieșit de acolo cu zâmbetul unei bucurii reale, așa cum ai văzut, dar și călăuzită subtil de o lumină de Sus...
Mulțumiri, Paul Pietraru!
0
@nuta-craciunNC
Nuta Craciun
a fost o cumpănă, a trecut, a rămas doar amintirea ei care va trece și ea.
Poate vor mai fi, nu vreau decât să nu rămân prizonieră acolo, nu încă ...
Finalul e cam direct, cam explicit, dar o să rămână așa ca semn al trecerii mele printr-un salon 8 care nu mi-a putut ține prizonieră ființa.
Îți mulțumesc pentru semn, contează tare când cineva te vede și atunci, sau poate tocmai atunci când nu strălucești, doar te vaiți. Mă bucur că nu ai văzut un simplu vaiet și ai trecut dincolo de pereți, în întunericul unor nopți care, iată, nu m-au putut ține prizonieră. Am ieșit cu zâmbetul unei bucurii reale, așa cum ai văzut, dar și ajutată de o mână întinsă subtil de cineva ...
Mulțumiri, Paul Pietraru!
0
@paul-pietraruPP
Paul Pietraru
Sănătate și voie bună, Ana! Cred că valoarea „Prezența poeziei în sânge” ți-a crescut deja după evadare. Doamne ajută!
0