merele s-au facut prunci flamanzi

Poemul se esențializează în metafore rafinate: \"apusul inocent al luminii\", \"mă dărui necurmat/tutror lucrurilor\".
În orice anotimp al sufletului, de la merele coapte și până la înflorirea înțelepciunii, de la nașterile luminilor și până la ploia de viață, poetul se lasă ofrandă tutror cuvintelor.
Frumos \"merele s-au făcut prunci flămânzi\"...
Și lași cititorul inspirat, încercându-și el însuși darul.

Ela

As vrea sa pot sa ma ascund in merele coapte, si s-adorm cu semnitele lor in gand mirosind un pic amar:), frumos ai scris acest poem, te citesc cu o mare placere Anana:)
cu drag - Lory

da Ela, si in anotimpul meu a darui imi apare in culori mai calde ea insemnand mai mult decat a primi, sau poate a te darui tuturor lucrurilor inseamna si a primi in acelasi timp, a primi inzecit
multumesc de frumoasele cuvinte, trecerea ta pe aici
intotdeauna ma incanta
drag Anana

draguta Lory, si pentru mine merele simbolizeaza rotundul care poate intregii, nu pacatul, si eu vreau sa le musc miezul pana la uitare, sa ma inchid in seminte si sa ma nasc din cand in cand
iti multumesc de trecere
cu drag mult Anana

nu știu cum se face că mi-a scăpat poezia asta. e minunată, e un fior ce se joacă cu cel ce citește. mi-a vorbit pe limba simplității. tare frumos moment!

felicitări!

Apusul palpaie in mere coapte. :)Esti toamna, Anana, ce frumos ai rodit! Si mie imi place mult cum ai asternut imagini aici! Si tu, in centrul tabloului, daruind..
Drag,
Licurici.

scrii foarte frumos, cu multa simtire si creezi imagini ce nu le putem reda prin cuvinte. Felicitari!., Valeriu.
P.S.Multumesc de comentariul frumos ce mi l-ai facut la \"Morala...viciilor\". Daca vei citi si \"Coasta lui Adam\", vei intelege ca nu-mi scapa nimic!
Tot binele.

sti ce imi place azi la tine (ca si datile trecute, incep sa vorbesc despre intreaga ta scriitura, pe care de la o vreme incoace, o citesc cu placere, chiar daca nu se vede de fiecare data)? imi place ca folosesti un dictionar, cuvinte care se incadreaza in stilul clasic de la a la z aproape. cu toate astea, ai un fel al idei, care ramane cumva atemporal, cumva de o revolutie de catifea, fara excesele inerente modernismului, dar cu suficienta inovatie pentru a fi citita dupa o grila clasica.
uite, fragmentarea, dispersia de tip oedipian, tema inerenta postmodernitatii si care se zugraveste de obicei ca o criza a eu/lui poetic cel mai adesea, la tine devine reasumare a universului, a lucrurilor, fara macar o umbra de stoicism, intr/un stil la care te astepti sa fie clasic, dar nu poate fi prin constructele stilistice si ideatice utilizate.
o singura remarca - poate rima aceea aproximativa din ultima strofa (impart/necurmat) ma face sa imi placa mai putin decat prima, rupand cumva o simetrie in mintea mea.
placut

\"mă dărui necurmat
tuturor lucrurilor \" - chiar si soarelui acela pal de toamna? Stiu ca nu are nici o legatura cu textul tau intrebarea asta, dar nu am putut sa ma abtin.
frumos ce ai scris tu aici.
drag, dana

bah...si poezia asta ii reusita..sa stiti ca sunteti talentati voi astia de paicea...fara dume

venită din munți, mă delectez cu prima poezie pe care o citesc pe site. ca de obicei, aparent simplă...Simt gustul merelor coapte...și al \"dăriurii necurmate tuturor lucrurilor\"...
gând bun,
Ruxandra

licurici
sunt toamna, da, si simt acum doar dorinta da a ma risipi in toate lucrurile pe care le iubesc...
multumesc si ... stii de ce o sa-mi fii intotdeauna la suflet? pentru ca ai fost printre primele persoane de pe sit, care m-ai intimpinat cu vorbe bune
drag mult Anana

Valeriu
am citit \"Coasta lui Adam\", asa am ajuns la tine, am gasit-o pe pagina Lory cred, si multumesc de cuvinte,
ne mai auzim

comentariul tau denota ca mi-ai citit poeziile, si asta ma bucura mai mult decat pot sa-ti spun in cuvinte...
ai sesizat o dualitate la scriitura mea, e poate si pentru
ca inca nu mi-am gasit drumul, stilul propriu,
impartasesc si ideea stilului clasic, dar imi place si Cartarescu,
am scris candva cu ani in urma, dar facand o pauza prea mare, mi-am pierdut exercitiul si acum incerc sa acopar
timpul pierdut, iti spun astea ca sa intelegi ce e cu inegalul...
ma bucur cand te gasesc pe pagina mea, te consider
un prieten si-ti multumesc de seriozitatea cu care imi
analizezi textele,
am numai de invatat de la tine si-ti multumesc
cu drag Anana

Dana
da, lumina inocenta a apusului ma atrage, ma imbie la \"daruit\", imi place enorm apusul Dana
ma bucur de cuvintele tale
drag Anana

Octav
am inteles ca esti nou, si am citit ceva interesant pe pagina ta, cat despre \"talentati\" stii tu, fiecare
cat poate
Anana

Ruxandra
uite fata de tine am o datorie de suflet, esti inca de la inceput pe textele mele, si inca mai vii,
vad cum rezolv, cu datoria e mai usor, nu stiu cu sufletul...
drag Anana

E asa o tacere in poemul tau ca in miezul nucilor verzi.

Acuma spune-mi cum sa inteleg eu tacerea, ca a tacea e cu mai multe ... tu simti tacerea in sensul ca nu simti nimic?
Si dac-ai vorbit de nuci, se poate potrivi si ca nuca-n perete, textul meu, evident...
Dar daca ma gandesc mai bine, la ora asta nu se pot spune rautati, ochiul care vede tot doarme... ramane cel care cauta caldura, tacerea poate...
multumesc Sorin esti pentru prima data la mine,
te mai astept ... cu nuci verzi
Anana

Era un fel de metafora, Nuta. Sau asa am incercat eu sa fie dar poate nu ma pricep prea bine.
Oricum, poemul tau mi-a placut. Asa ca nu te intrista, ci bucura-te. Daca i-a placut pana si unui carcotas...