levitatia ca stare a firescului

stai așa, Nuța, iar plutești? pentru tine o fi firesc, deh, \"umbletul muntelui\", ești în tandem cu greii. adevărul e că trăim într-o dungă, precum frunzele de le zici tu aici, dar chiar să ne ajungă buzele ierbii, nu îmi imaginam! pe umerii păcii, ai detașării și eliberării există desigur Firescul, dar l-am pierdut din vedere. Tocmai pentru că semințele sunt despărțite în două și hălăduiesc de-aiurea în căutarea normalului. Până \"și dincolo\". :) Tu ai zis-o !

prietenesc,
Livia

acest text a fost initial lung, dar am o tendinta de a taia bineinteles in ideea concentrarii, incat acum mi-e teama ca am ciuntit ideea...
iti multumesc de cuvinte, neobosita cum esti poti sa intelegi pana dincolo de sensuri...
cu drag Anana

poemul tău e plin de esențe, de la \"mireasma muntelui\" și până la \"semințele rupte în două\". am văzut tabloul, mi-a plăcut, mai trec!

daca e asa, ma bucur ... uneori chiar cred ca din prea multe intoerceri pe text, pot pierde esenta
nu sunt o fericita a scrisului dintr-o suflare, cuvintele ma obosesc inainte, dar ma bucur cand imi reuseste un poem, (de fapt cred ca e general valabil), si cand reusesc esente, asta e cred stilul care ma caracterizeaza
multumesc de cuvinte si te mai astept cu placere
Anana

Ar putea fi cu putina indulgenta chiar trei haiku-uri din textul tau.Legate toate intr-un singur text.Foarte bun textul.Uite ca imi asum cuvintele-foarte bun.Desi simplist.
La mai mare,Anana.Si incearca sa dezvolti mai mult,tot folosind elipsa,taierea,comprimarea cuvintelor.
Numai bine.

uneori poezia e un zeu suparat
intorcandu-ne spatele,
alteori un zeu sta in coltul camerei...
multumesc , inseamna mult pentru mine tot ce ai zis