Nicolescu Bogdan

Cât plouă în mov de in, Iar tu nu crezi în furtună, Dac-ai vedea cerul senin, Cu stelele spălate, ...ai locui pe lună Cât nisip în tot trecutul tău, Iar tu urăști deșertul, De-ai

Lumea cu măști de teatru, O scenă sferică imensă, Cu soare-n loc de candelabru, Cu zilnica viață ca piesă. Femei,bărbați fără identități, Ca niște vietați uitate în zadar, Se plâng mereu de

Unde ești Gogule să-ți spun, Cum e să fii nemuritorul din pământ, Crezut-am că de-acum cunun, Dar nici gropar și nici primar nu sunt. Gogule când am ajuns în rai, Toti îngerii fugeau de

Aș dori un pat să mai stau un pic întins, Și să mor cu pasiunea, Și salcia de saxuri să plângă indecis, Bucuria sau tristețea. Aș mai dori să o văd pe ea în dreapta mea, Să-i simt iubirea și

Atât de des și infinit de liber, Se plimbă roșul printre stele, Nu-și caută astâmpăr pe cer, Ciocnindu-se din lună-n ele. Doamna în alb trece prin fața bancii mele, Întâmplator ea-i chiar

E o muritoare neomisă, Are și bune și rele, Are și soare și stele, E și amplă și concisă. În sfera ei nemărginită, Îi căutăm des vama, Deși e cert neprihănită, Ne ține la tâmplă arma. Aș

Care nopți line, Care nopți albe, Care somn vine, Care somn moare. Care chip neclintit, Gândind în străfundu-i, Urmărind de citit Finalul, te zgudui. Care mister,nesațiu ne soarbe, Ne-am

Sub albastru se-ascunde rosul, Prin mare umblând ca un besmetic, Ca un vers-notând cu gândul... Banal,uitat,prostesc,patetic. .... Ce-am mai visat ca un nebun, Ce-am mai încercat să-ți

Ce zi închisă este acum, Și tragică pentru o secundă, Căci n-am cui să mai spun, Un cuvânt sincer cu trudă. Se uită deseori pe geam, Trist,fata de vis a vis, De obicei zâmbea-zâmbeam, N-a

Te văd slab colorată-aici, Stând strâmb pe pat privind, Imaginari profunzi strelici, Pe geamuri albe adormind. Trecut-au zilele cu nori, În ciuda noastră fără soare, Puteam fi mai

Din ochii tăi fierbinți, Lucide patimi sunt urâții, Convecși fără de sfinți, Își strigau durerea muții. Și aripi din ei îți crescură, Zburași cu-a mea suflare, Și nimic nu mai avură, Să-mi

Și dacă nu te-aș privi pe tine, Pieziș hotar,întreg,ai fi supus, Să-mbătrânești multe destine, Ce-n inimi n-au nimic de-ți spus. Dar eu să-ți zic am ce,de tac, Te afund,îcet,în ochii-mi

Dragoste pierdută pe buze zaharisite, Ca de marmură cu dâre ruginite sters, Mi-s ale mele buze acum de tot albite, Adesea ajungeau la tine fără să fi mers. Amestec,cu o țigară scurta-n

De pe vremea aia o scriam iubirii, Îi sorbeam și ultima secundă a privirii, În inocența mea,acasă uneori plângeam, Credeam că sunt matur,dar ce copil eram. N-am înteles iubirea...nici acum

Spune-mi că nu-i vis când te întalnesc Noaptea și nu mă mai trezesc, Adorm ca un copil în brațele tale Chiar dacă distanțele nu sunt reale, Nu mint,spun doar ce simt,ce-mi doresc, Să știu că

Ce mizer ar spune justiția, Dar cum ar putea naște ea inhibiția, Când valuri le-ametescă memoriile, Precum vântul toate scrisorile. Alegoria lor, profund mister Ce-ncepe-a fi ușor inert, Caci

Dintr-un nimic consider eu, Că aș putea să fac ceva, Doar o zodie de mi-ar creea S-o reprezinete cerul meu. Niște jurați și două doamne, Ce îmi dau un sfat final Privind,răcnind spre

Nu pot iubito să te uit... Nu pot iubito să te uit... ...Nu pot iubito să te uit! De dorul tău mă uit pe mine Nu mai ești,nici eu nu mai sunt Te mai ating prin mângâieri de vânt... Acum nisipul

Spune-mi gândule ce treci prin spatele ochilor mei De ce-mi oferi placeri atât de mari Doar inșirând niște idei Ce zboara ireale si apoi cu ele-n cer dispari. Câte culmi atingi tu oare?! De ce

Subconștientul meu mă-ntreabă iar de tine, Nu-mi pasă...dar ma doare cate-odată rău, Sunt orbul,timpul din spatele tău Nu te mai văd ci doar te simt pe langă mine. Sunt nevoit să colind

Azi mi te imaginez în fum albastru Înotând prin el și strălucind ca un astru Cravata mea-i strânsă încă de pielea ta goală Acum gândul vorbește și gestul înșeală Mă măsori din priviri și-apoi te

Singurătate, tu mi-ești un mister prea cunoscut Pentru unii doar...un regret că te-au avut, Nu te-am plăcut mereu, dar te-am iubit Și chiar ți-am pus un bob de vină,când m-ai întâlnit. Cândva

Tu dragoste nemuritoare,eternă flacără pustie Ce-aprinzi sufletele...de supărare și de bucurie Ce-ncerci să pui asupra mea? Stăpânirea ta barbară... Ce mă subjugă și îmi ia Și gura ei amara. Ce

Vreau să te vad goală înecată adnânc În bucați de gin ce se preling pe sânul stâng, Vreau să te privesc profund până când O să ajung să mă topesc usor în gând. Dansând sub cerul gol doar luna ne