Poezie

Ziua

1 min lectură·30 martie 2009

Mediu

E o muritoare neomisă,

Are și bune și rele,

Are și soare și stele,

E și amplă și concisă.

În sfera ei nemărginită,

Îi căutăm des vama,

Deși e cert neprihănită,

Ne ține la tâmplă arma.

Aș vrea odată să-i vorbesc,

Să-i fie clară cinstea mea,

Că mă mai târăsc prin ea,

Doar ca să iubesc.

Dar...n-are nici o vină,

Degeaba mă și răzbun,

Că somnul nu-mi mai alină,

Zilele din drum.

Rămâne și ea în mister,

Cu celelalte lucruri multe,

Noi prin cer, ea prin eter,

De bătrâneți vom prinde cute.

002.181

Nicolescu Bogdan. “Ziua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/1829678/ziua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.