Poezie

Poezie februarie.

cum a si inceput...

1 min lectură·4 februarie 2009

Mediu

De pe vremea aia o scriam iubirii,

Îi sorbeam și ultima secundă a privirii,

În inocența mea,acasă uneori plângeam,

Credeam că sunt matur,dar ce copil eram.

N-am înteles iubirea...nici acum defapt

După zile-ntregi in parc si nopți pierdute-n pat,

Mă gândesc ar fii ea oare un strâmb ideal

Ce ne poartă printre valuri înecându-ne la mal.

Doar îmi îbolnavește inima cu suferințe aspre,

Luptându-mă-n zadar cu alți ochi dulci căprui,

Mă-nec in ape verzi și reci cu volburi sacre,

Din irisu-i adânc,apoi dispar in urma lui.

Pentru ea gândul îmi sparge granițe de fier,

Ducându-mă prin cer, nu știu cum, e un mister,

Căci trupul meu e încă dup-o poagină de mit

Ce poartă o armură din zale de grafit.

O visez mereu și cred și simt in fiecare seară

Noaptea,că-i femeia ce mă iubește arzator

Și-apare când cortina se-nchide înstelată

Și iar dispare...și iar mor.

001.771

Nicolescu Bogdan. “Poezie februarie..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/1821752/poezie-februarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.