Poezie
Cafegiul
1 min lectură·
Mediu
Dragoste pierdută pe buze zaharisite,
Ca de marmură cu dâre ruginite sters,
Mi-s ale mele buze acum de tot albite,
Adesea ajungeau la tine fără să fi mers.
Amestec,cu o țigară scurta-n mână,
Dezbat în gând durerea zilelor de azi,
Gustul dulceag în diminețile cu lună,
Tu râu-noptat pe care-mi buze apasate cazi.
Topești sufletu-mi cu vagi memorii,
Mi-aduci aminte de vremurile bune,
Hipnotizându-mi ochii-n roata morii,
Timpului, cafelei brune.
Tu ce-mi auzi tăcerea amară,
Ce-mi canți muzica lentă a gândurilor,
Ce-mi înțelegi drumul spre gară,
Ce-mi gâdili căpruiul ochilor.
Tu ce mă faci să-nchid și pleoapele,
Când ajung în visul meu de-acolo,
De unde cerul oranj despică în două,
Gura mea și-a ta,cafeaua și laptele.
001.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolescu Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolescu Bogdan. “Cafegiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/1825484/cafegiulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.