Poezie
Nora
1 min lectură·
Mediu
Și dacă nu te-aș privi pe tine,
Pieziș hotar,întreg,ai fi supus,
Să-mbătrânești multe destine,
Ce-n inimi n-au nimic de-ți spus.
Dar eu să-ți zic am ce,de tac,
Te afund,îcet,în ochii-mi negri,
La caldele fântâni voi fi-ncântat
Să te pot plânge vremii.
Și ca dovadă a buzelor dorință,
Au șanțurile-adânci crestate,
Râuri au fost odată cu credință,
Curgeau pâna a fi de tot uitate.
Tu Nora,draga mea iubită
Ce-ai dispărut ușor vederii,
Aș vrea și-n ultima clipită
Să te pot plânge vremii.
001.725
0