Poezie
Fara adio
1 min lectură·
Mediu
Din ochii tăi fierbinți,
Lucide patimi sunt urâții,
Convecși fără de sfinți,
Își strigau durerea muții.
Și aripi din ei îți crescură,
Zburași cu-a mea suflare,
Și nimic nu mai avură,
Să-mi ceară-apoi iertare.
Năpădit,suflând din răsputeri,
Încep să văd deja uitarea,
Inconștient primesc vederi,
Deși pierdută-mi zarea.
Te-aud răcnind când ai pierit,
Pe nume m-ai strigat uluitor,
De-atunci toți munții au murit,
Și iată...și eu mor.
M-aștern pe rădăcini adânci,
Să-mi mai găsești un rost,
De-aș înflori eu dintre stânci,
Ca Roma ce a fost.
013.188
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolescu Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolescu Bogdan. “Fara adio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/1825968/fara-adioComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AOAOAlexandra Onofrei✓Îmi place perspectiva ta asupra erosului universal și faptul că folosești simboluri pentru a-l reda (ochi, sfinți, aripi, etc.). Scrii o poezie interesantă care îmbină în structura sa postmodernismul și un romantism aparte. Bravo!
0