Nicolescu Bogdan

Tu mă iubești, o simt În aer și mai nou în piept, Ochiul tău verde-a ochit, Sublim,rănit,perfect,concret. De fapt, mirat - excepțional... Cupele aproape neatinse, Pe cămașa-mi albă roșul

E o muritoare neomisă, Are și bune și rele, Are și soare și stele, E și amplă și concisă. În sfera ei nemărginită, Îi căutăm des vama, Deși e cert neprihănită, Ne ține la tâmplă arma. Aș

Ce zi închisă este acum, Și tragică pentru o secundă, Căci n-am cui să mai spun, Un cuvânt sincer cu trudă. Se uită deseori pe geam, Trist,fata de vis a vis, De obicei zâmbea-zâmbeam, N-a

Iubito cate ploi reci au căzut, Formând rauri de lacrimi in trecut Cate petale s-au uscat... Și cate degete-n trandafiri s-au intepat. Cati pomi ne-au stat deasupra când, Pluteam pe-alei cu

După ce te-am iubit pe tine doamnă, Mărturisesc că degetele-mi te strigau Zeița ploilor de-amor din toamnă, Pe-al cărei coapse noaptea-mi adormeau. Observi și tu mirajul lunii printre

Să nu mă minți când spui \"Te iubesc!\", Deși par sobru,încruntat și mare, La fel de repede mă ofilesc, Ca soarele-n apus sau ca o floare. Mă poți minți cu orice altceva, Poate mă prefac că

Chiar dacă momentul sărutului, E momentul reminiscenței mele, Să fiu sub gândurile grele, Ce deschid porțile trecutului... Nu te grăbi, e un proces Căruia trebuie să-i clădim, Amândoi o cale de

Ești veche aici... Știam că nu de mult timp Te-ai scurs în ochii mei, Dar tu ești veche... Porți multe zăpezi topite În sânul tău. Ca o descoperire arheologică, Zăceai acolo de mii de

M-așez pe-o bancă, N-aștept nimic- Decât lumea să treacă Prin fața mea necontenit... Atunci, constat cu ochii-nchiși, Cel mai bun trafic al minții mele În ritmul pașilor conciși Mă-nconjoară

Mirosuri reci de cedru, Fum de noapte cu jar, Freamăt târziu de codru, Se-amestecă-n brumar. Var de casă mică, Petale de mușcată, Somnul de pisică, Ziarul de-altă dată. Se mai pune

Spune-mi că nu-i vis când te întalnesc Noaptea și nu mă mai trezesc, Adorm ca un copil în brațele tale Chiar dacă distanțele nu sunt reale, Nu mint,spun doar ce simt,ce-mi doresc, Să știu că

Mai plec odată doamnă, Și-apoi mi te aplec, De mâna mea te cheamă, Tu s-o săruți încet. Pașii mei de se pierd, Nu-i număra și fugi, Eu mă închin și cred În ale tale rugi. Ultima noapte tu

Eu asta fac, Eu tac, Mă pierd... Mă micșorează distanța treptat Până dispar. Degeaba regreți Că soarele în orizont M-a înghițit Eu asta fac! Mă pierd... Știai că sunt un călător Și cel

De ce nu-mi zâmbește nimic, Când mă gândesc la tine, Parcă și ploaia-i udă, Parcă și drama doare, Și-n poezie parcă, ...nu te pot ascunde. Parcă și ceața este Adânc adusă din ochii tăi Să mă

Zâmbete-n zece, Gestica se-ntrece În explicații mărunte, Discuții ce ies Din manecile scurte, Se ascultă cu interes. Jazzul se strecoară, Ca izul de seară, Cafeaua menține Aroma-n

Norii se desprindeau De dragul ei Când o priveam În minte-mi răsunau cercei, Amintirea cu noi Nu-i prinsă de timp, În grădina cu flori Mă strigai zâmbind Și mă prefăceam Într-un copil

De pe vremea aia o scriam iubirii, Îi sorbeam și ultima secundă a privirii, În inocența mea,acasă uneori plângeam, Credeam că sunt matur,dar ce copil eram. N-am înteles iubirea...nici acum

Când timpul a țipat furios Ceasornicarul Caracalean, Își puse monoclul sticlos Și-l fixă direct pe cadran. Mustațile îi răspundeau: În acest oraș boem, Eu te-opresc când vreau... Eu iți

Aproape este asfințit, Lumina amorțita mă unge, Iar eu mă simt cumplit, Prin gânduri insomnia fuge, Marea se sparge spumoasă, În inima tamplelor mele, Curge-n mătasea apoasă, Nepăsarea de pe

Ai venit în viața mea, Ca o scrisoare cu drag anonimă, Dar eu n-am știu că-n ea, Se-ascunde în nori o zi senină. Tu ai plecat de-odată așa... Ai luat cu tine tot, tot În marea singurătății

Nu o voi face... Cerul e acoperit Și camera tace, Feresrele-au adormit, N-am ce să-ți zic! În drastica absență, Ochii mi-am îfipt, C-o seacă indiferență... Iubito, în acest delir, Mă despic

Nu-mi trebuie timp și spațiu, Să știu că ești aproape, E-aproape un nesațiu, Să te găsesc sub pleoape. --------------------------------- Complicitatea gândurilor mele, Sugrumă încetul

Din ce nisipuri ești facută? Tu, vioară fără corzi, Ce timp mi-acorzi... Din trupu-ți doar secunda mută. În ce fel trebuie să-mi iei Nesațul, să-l duci în abis, În ce fel trebuie să

Nu știu ce vreau să-ți scriu , Căci voluptatea extremității simțire, Te-aduce și descompune-n pustiu, De dor și frenezie sau poate dezamăgire. Ce pereche de om să fii pe pământ, După aruncarea