Poezie

Sedarea lui Matei.

sesiuni de noapte

1 min lectură·31 martie 2012

Mediu

Nu o voi face...

Cerul e acoperit

Și camera tace,

Feresrele-au adormit,

N-am ce să-ți zic!

În drastica absență,

Ochii mi-am îfipt,

C-o seacă indiferență...

Iubito, în acest delir,

Mă despic în zece,

Aerul îmi trece

Prin plămâni cu iz de mir.

Buzele-ți mistuitoare,

Doar ele îmi topesc,

Zăpezile interioare

Și mă dezmorțesc.

Când obrazul mi-apropii,

De sânii tăi tremurători,

Mi se imbracă ochii,

În pulbere de nori.

Lumina lămpii fumegândă,

Ce-ți curge pe jumătatea pală,

Devine tot mai flămândă,

Coborând pe coapsa-ți goală.

Mi-e imposibilă alternativa,

Absolutul tău otrăvitor,

Căruia nu mă pot pune-mpotriva,

E mult prea ispititor...

Gestul acela blând,

Ce îmi desfată chipul

Și îmi găsește-n gând

Ordinea și timpul -

Promit că o voi face!

Te voi astepta mereu în vis,

Nebun după parfumul tău de-abis,

Ce-n floarea cărnii mele zace.

001.142

Nicolescu Bogdan. “Sedarea lui Matei..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/14004289/sedarea-lui-matei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.