Poezie

Ești veche...

1 min lectură·31 august 2012

Mediu

Ești veche aici...

Știam că nu de mult timp

Te-ai scurs în ochii mei,

Dar tu ești veche...

Porți multe zăpezi topite

În sânul tău.

Ca o descoperire arheologică,

Zăceai acolo de mii de ani,

Sub învelișul sufletului meu,

Pusă parcă de Dumnezeu...

Și dacă asta a făcut viața

Pentru noi,

Noi de ce nu am face-o

Pentru dragoste?

Nu e o urgență...nu? Oricum,

Desfătarea zâmbetului tău

E cea mai mare savoare a mea

Și pofta îmi crește năucitor,

Vino mai aproape!

Cu acei pași ce te-aduc,

Definitiv -

În inima și brațele mele.

Te vreau până îți simt

Greutatea trupului,

Pâna-mi voi pierde sărutul

Pe gâtul tău,

Când respiraia ne-ar fi

Întregul oxigen al universului,

Pâna când amadoi vom ști,

Că timpul a rămas la fel

Ca briza ce ne-amestecă părul

În infinita noastră călătorie.

002.028

Nicolescu Bogdan. “Ești veche....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/14013440/esti-veche

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.