Nicolescu Bogdan

Aud violoncelul începutului ^i era vitalitcii se dezvolt, Alergâd pe clapele cesutului, Dragostea e prima recolt. Omul împânzit de os, Între rdcini _i culmile sacre, Liber _i nud-omnul

Topindu-și ochii către cer, Să-nalțe luminând cărări, Cu un fitil slăbit în el, Caută grăbit scăpări. Și-adună-n orizont apus, Tristețea despărțirilor, Și-o pune mai presus , Decât sărutul

Privește-adâncul rămășițelor plimbări, Un călător în timpul îngrădit de onoare Frontul e priveliștea pentru care merită să mori Ci nu-i un cimitir biruitor cum se pare. În prisma ochilor i se

Nu știu ce vreau să-ți scriu , Căci voluptatea extremității simțire, Te-aduce și descompune-n pustiu, De dor și frenezie sau poate dezamăgire. Ce pereche de om să fii pe pământ, După aruncarea

După ce te-am iubit pe tine doamnă, Mărturisesc că degetele-mi te strigau Zeița ploilor de-amor din toamnă, Pe-al cărei coapse noaptea-mi adormeau. Observi și tu mirajul lunii printre

Tu mă iubești, o simt În aer și mai nou în piept, Ochiul tău verde-a ochit, Sublim,rănit,perfect,concret. De fapt, mirat - excepțional... Cupele aproape neatinse, Pe cămașa-mi albă roșul

Pe drumul meu,un drum modest, Nu sunt pavele șlefuite, Apasă tălpi de om,dezvelite Ce se opresc când se-ntâlnesc. Ele nu caută cașmirul, Ci se îmbracă-n pielea lor, Și lasă urme de

Cum aș putea să trăiesc fără ea, Dacă nu m-aș trezi-n primăvara zilei Și aș sorbi însetat din adierea Frăgezimii-nmugurite și-a zambilei. Mi te imaginez la veranda ochilor mei, Și adormind sub

Þine-mă în brațe strâns, Cu zâmbetul tău matinal Și ține-mă acolo ascuns, Ca pe un ciob de cristal. Așteaptă-mă-n port, Dansând în briza mării, Când apusul e mort, Sărutul

Clapa din sertar, Așa se auzea, Așa se picta, Sub sânii nopții de var Se năștea Din mâna ta, Un pian parizian. Oh..."October song" Și dintr-o cafea O găsesc în diftong Cum mă

Nu spune tu lumină a nopții, Ce mă cauți prin întuneric cu soții, Că mă îmbraci în haine de in, Când rostul tău e să mă faci în ea străin. Nu-mi spune tu ce stăpânesc eu, Căci eu te-afund în

Norii se desprindeau De dragul ei Când o priveam În minte-mi răsunau cercei, Amintirea cu noi Nu-i prinsă de timp, În grădina cu flori Mă strigai zâmbind Și mă prefăceam Într-un copil

Când m-am îndrăgosit, Am crezut că-i pentru totdeauna, Un rest de viață fericit, Lacrimi de dor să ne fie cununa, Dar am greșit. Când m-am îndrăgosit, Soarele era mult mai aproape, Și noi

Eu o văd în orizontul gri, Călcându-mi bocancii de ieri, Iar zilele deși sunt vii, S-au pierdut de ierni și veri. Și mă văd îmbătrânit de ea, Furându-mi culorile, Frângându-mi scara catre

Eu te privesc cum pleci nepăsătoare, Cum brațul tău candid, dispare, Îmburghezit de lume fără mine, Iar eu mă-ntreb cum ar fi fost mai bine. Godeta timpului rămas nuanțează, Profilul tău și-al

Ploaia cade din cer nencetat, Cristale nocturne s-au sfărâmat Peste umărul ei,iubire uitată, In caramel,bomboane și ciocolată. Ref: Și fata plânge ușor, Pe coridorul gol... Fata plânge

Te țin minte cum erai prima oară, Când te-am văzut dezmierdată-ntr-o vară, Nisipul se topea pe tălpile tale Și marea ne spăla trupurile goale. Te țin minte cum zâmbeai infantil, Cu ochii

De ce nu-mi zâmbește nimic, Când mă gândesc la tine, Parcă și ploaia-i udă, Parcă și drama doare, Și-n poezie parcă, ...nu te pot ascunde. Parcă și ceața este Adânc adusă din ochii tăi Să mă

E greu să fii ca mine... Nehotărât și fără griji Și fără să te am pe tine, Degeaba mă atingi. La mine sunt legi nefirești- Să te inșele trupul tău... Să nu ști pe cine iubești, E supărător

Mai plec odată doamnă, Și-apoi mi te aplec, De mâna mea te cheamă, Tu s-o săruți încet. Pașii mei de se pierd, Nu-i număra și fugi, Eu mă închin și cred În ale tale rugi. Ultima noapte tu

Mi-aș dori lumea de-atunci, Cu privirile lor fericite, Cu dragostea față de prunci Și hainele lor simple. Aș vrea o plajă mult mai goală, Și muzica prin vânt s-adie, Să scoți adesea dintr-o

Cine sunt? Am nesaț în cristalin Ce vrea să se atingă Orbitor și divin De lumină. Eu sunt placid Invadez năzuințe Într-un mod insipid Recapăt sentințe: Să te simt,să te vreau. Cine

E-atunci când mă roagă, Într-o seară de vară, Pe-o străduță dulceagă, Să ies prima oară. O pudică fată, Cu ochii-n pământ, Și imaculată, Acalmia-i cuvânt. Printre maci călcând, Neclari

Viața-ncepe chiar de azi, Pe portativul nebulos, C-o notă urci, cu una cazi, Și-ncerci să-ti faci un rost. A trecut atâta timp prin noi, Și totuși suntem tineri, Avem să dăm timpul