Poezie

Romante triste

1 min lectură·18 decembrie 2009

Mediu

Eu o văd în orizontul gri,

Călcându-mi bocancii de ieri,

Iar zilele deși sunt vii,

S-au pierdut de ierni și veri.

Și mă văd îmbătrânit de ea,

Furându-mi culorile,

Frângându-mi scara catre stea,

Răman doar eu cu florile.

Să ma pierzi nu este greu,

E-o lume mare...briliantă,

Dar de vei fii-n spatele meu

Îți va fi greu să treci prin față.

Privește-mi goliciunea ochilor,

Cu care te privesc năucitor,

De când ai pus sub semnul soților,

Trecutul nostru-nfloritor.

Te uit,iar te iubesc,te uit adesea...

Sprijinit de rama ochelarilor

Cu degetul arătător caut adresa,

Timpului pierdut biruitor.

Mă nasc din pustiul tău,

Și-ți plec prematur din pantec,

Romanțe triste-n golul sau

Rămân dupa plecarea-mi cantec.

001.940

Nicolescu Bogdan. “Romante triste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/13919823/romante-triste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.