Negru Vladimir

te-ai rătăcit în albia ființei mele femeie albă precum osul peștelui abia prins subțire e firul care mă leagă de tine nemurirea acrobatului fărâma ta de viață rămasă

smulgeam din cer îngeri cu miile în trupuri înghețate să-și afle sălaș în lumea degetelor deflorând lutul de spaima cântecelor sacre cădeau perechi ca o grindină rococo într-un tango al

scrumul sângelui tău alb poleieste nemușcate fructe Femeie-claviculă e vremea ca heruvimii îndurării în cartea de argint a lunii să deschidă tăriile

mă lupt în fiecare zi pentru fantasma mea o revendic la masa geloșilor zei ai minții prin urechi o trec clipă sânge de mașteră nu mai am nevoie de cuvinte să mă neg știu că vom lăsa tot dorul

mi s-a descheiat un nasture la prohab negru artefact gânditor obscur împins de credința în geniul creator al zeului ce nu stie carte o fată cu picioarele uneori deschise ca o scoică fără perle un

mă duc la bazar să întâlnesc femeia cu o litră de sânge în plus și un șold murdărit de unt șerpuiesc printre oameni precum apa de la toaleta restaurantului unde era cât pe ce să ne-o punem dar

e o femeie cochetă cu ochi de țigancă parcă pictați pe un apus de tango nu am văzut-o niciodată râzând probabil ca își ascunde dinții prea albi, de lapte celest îndărătul umerilor de efemeridă mâna

am să dansez cu piciorul gol ridicat spre cer turmă de reni într-o melancolică despărțire de pol în seara aceasta putregaiul învață a iubi despletit de taine arbore înflorit cânt

Prea multe ganduri fara minte In asta lume ca o tarfa beata Ispravit e amorul, nimeni sa te-alinte Si fara chei in fata mortii ferecata te-ating blestemele tacerii

mi-am lepădat de tot veșmântul se făcea că ieșisem din ou sterp de vise rostogolindu-mă doar suflet copil ce râde ondulând veșnicia îmi țin în mână inima... un scarabeu moirele își

în noaptea acestei lumi alerg cu tine pe brațe scuturat de negru ca un om fericit cântul acesta are chip de fluture alcătuit din lumina fără tăgadă a primei binecuvântări

îți voi dărui un nume viu în anotimpul mieilor o floare perfectă e un lucru rar

Motto: \"Care-i bărbatul pe care femeia îl urăște cel mai tare? Îi zise diamantului într-o zi fierul pe tine te urăsc mai mult ca toate căci mă atragi dar nu ești într-atâta de puternic să mă ții

Alerg peste cioburile lăsate în urmă de un fulger orb în zbor curbat printre intrebări prea devreme ivite Te-ai rătăcit în albia ființei mele copilă fără soartă Fluier de cântat dor te redau

sâmbata este ziua noastra de sex ca orice femeie la 30 de ani respectă pasiunea bărbatului ei îi lustruiește atentă pantofii de golf model Wilson Ultra Black îl sărută ca să-i poarte