Gemenii haosului

\"ciocurile noastre încă ude\" este de ist. lit. univers.
sa-mi aduci aminte sa-ti dau o pitica uriasa si alba pentru asta. am voie sa fac si eu un poem inspirat de vers?

multumesc
ioana

e intr-adevar antologic poemul asta al tau.
Ce am de spus e incarcatura superflua a subtitlului.
E ok. pentru site si noi care te \"cunoastem\" dar pentru literatura universala las-o te rog fara indicatie;
e ca si cum ai pune o placuta:This way, follow the arrow!

Ionela:sa nu exageram clipa mea de... ce o fi ea:))... nu trebuie sa ceri voie, pur si simplu fa ceea ce trebuie.
Elena: ma gandesc... inca, desi tare as vrea sa nu o mai fac... poate o sa schimb placuta.

Probabil una dintre cele mai nereusite variante ale \"Luceafarului\". :)
Bineinteles, imi vei spune ca nu ai avut nici o intentie luciferica, oricum te-am flatat atribuindu-ti termenul \"varianta\", mai ales partea de final e de luat campii. La modul lent si plictisit.

Michel... acum chiar o sa o zic... nu are legatura cu ce am vrut eu sa exprim dar fiecare gasim in ceilalti cate o parte din noi... imi place sa cred ca partea cea mai buna :)
P.S. Nu ma mai flata, ironia ta merita o soarta mai nobila :)

antologic, intr-adevar. frumos.
A.

Vladimire... Hey man, you’ve got an obsession!
Deja stiu despre ce canti. Iti vad framantarile.
Iubirea este liantul dintre material, cunoasterea luciferica luminoasa rau si \"mama\" \"Dumnezeu\".
Animalele tale din vrabiute si vulturi au devenit dragoni si poeziile tale din 3 versuri s-au multiplicat in cascada.

Sa-ti zic ceva.. consuma cititorul indraznet o tona de energie sa te descifreze. Imi ajunge un poem pe zi. Daca as fi mancat ceva poate aveam de unde, dar asa... Ma duca sa ma culc!
Michel \"ironia ta merita o soarta mai nobila\" :))))))))))
Luciferica nu are legatura cu luceafarul, nu ? :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
sau.. ? hmmm cel putin nu in comentariul meu.
hyperion e in ceata! ridicati perdelele muritori ;)
hyp

refugiile noastre le sădim în bucata de carne mare și grasă
la pieptul căreia ne strângem toți paradisurile.

Va multumesc tuturor pentru trecere si cuvintele primite in dar.

Acea \"mama careia ii spuneam Dumnezeu\" impleteste soarta oamenilor intr-un mod frumos, cu multa grija si indemanare. Noi avem doar datoria de a indragi lucrurile asa cum sunt ele, atunci cand nu putem schimba nimic. \"Gemenii haosului\" pot fi atat creatia mamei noastre, cat si a imaginatiei, dar oricum ar fi, suntem creati sa fim pasari si Prometeu, puternici si slabi, schimband masti, dorinte si relatii in fiecare clipa.

Felicitari pentru un poem zbucuimat, putin neinchegat in prima parte, insa expresiv, adanc si radiant. Iti doresc sa fii gasit acolo unde iti doresti tu.:)

Cu prietenie,

Las un semn aici. Pentru cine are ochi să priceapă finalul poemului.

:-)***suntem*** gemenii haosului***:-)
NICI CHIAR ASA!!! (poate, scantei divine ...)

Dan: e multa fiere maruntita acolo...
Andrea: suntem creati doar pentru a stapani... de cele mai multe ori insa ne pierdem printre ganduri sortite de la bun inceput esecului.
Alina: uite te descopar intr-o ipostaza criptica... imi place
Mihaela: suntem gemenii haosului toti in afara de tine:)) ... mai in gluma mai in serios ai dreptate dar scanteile au prea multa lumina pentru gandul meu de acum.

(eu eram starostele, pe vremea aceea, sau mama lui)
ți-oi da și eu una, de să mă ții minte!!
:)

sublima poezia ta, si nu e vorba numai de aceasta. m-am oprit o clipa sa te savurez.