mâca dochița

Impresionant. Eu aprind o stea in inima pentru poezia aceasta frumoasa si pentru cea care a inspirat-o.

veve, frumoasa poezie si tot atat de trista.

\"marsupiul\" din prima strofă plasează bucolicul și arhaismul dorit într-un spațiu geografic impropriu. Parcă o văd pe sărmana bunică mulgând o capră hăituită de câini dingo și pe ciobanul aborigen. Nu poți găsi altă metaforăcare să redea protecția oferită de marsupui și care să se încadreze la Cosăuți?

E păcat de sentimentalismul poeziei... cu simpatie,
Paul

da, \"marsupiul\" nu se incadreaza in contextul poeziei, care de altfel, uimeste prin originalitatea sa expresiva: am vazut filmul cu tine copil, atat de clar mi l-am imaginat...M-au traversat si niste fiori emotivi, desigur, desigur...

Elia, Mae! Când postez ceva, știu că îmi veți deschide pagina. Vă mulțumesc și vă aștept cu drag.
Pan!:) Silvia! Satul Cosăuți e o localitate exotică, dragii mei...Doar acolo mai puteți întâlni capre cu marsupii. Ele (caprele de-acolo) mănâncă flori albastre, rămurele de salcâm, beau apă din Nistru și au văzut câini dingo doar în vis...Putem merge la taică-meu într-o vară....Că numai așa vă puteți convinge.

Cu mult respect,

Veverița

Veverițo, acum, cu explicațiile astea am reușit să am o imagine de ansamblu cât se poate de clară. Mersi!

Ce mai fac iezii?:) Salutări veverițoiului!

...același!

Foarte frumos!
Mi-ai adus aminte de prietena mea, acum acasa, de care mi-e tare dor, numai ea mai foloseste cuvinte precum \"nazbatioasa\" al tau... :)
Sa stii ca trebuie sa vedem cat de curand aceste capre marsupiale, sa le omologam! :)
Cu drag,
Daniel

Diana,
Lucrurile trec si noi trecem cu ele. Ar trebui sa ne bucuram cand
\"crucea colțuroasă
sculptată
în piatră de Cosăuți\"
nu mai cere sa fie curatata de \"uitare verde\". Impacarea salasluieste in suflete de bunici, de parinti, de copii...

Ideea se transmite impresionant si sugestiv. Dar doar revenirea leganata a ritmicitatii si impartirea in strofe o aduce aproape de a mi se parea poezie. Poem in proza sa fie?

\"sa ascultam [...] teatru la microfon\" e o constructie deliberata care vrea sa sublinieze inocenta vremurilor in fata progresului tehnologic sau microfonul a fost gandit ca un difuzor sau tranzistor sau...?
pace in minte si iubire in suflet! la buna inspiratie!
hyp1

Să le omologăm, Daniele!:)
Flaviu,
\"Teatru la microfon\" e o construcție deliberată.:)Dar chiar a existat o astfel de rubrică la Radio Chișinău. Ascultam cu plăcere spectacolele radiofonice și le așteptam ca pe o poveste.:)
Cu respect,
Vv

frumos, foarte frumos, cred ca s-ar fi bucurat sa stie cum vorbim noi toti despre ea acum...pe langa stanjenii tai portocalii. o lume parca uitata strans in amintirea ei...