gardul
de la război tata a adus în rucsac o rachetă verde și a lansat-o noaptea de pe balcon cerul s-a luminat și-am văzut atunci iampolea și pădurea mălăciuni și florile de liliac albe pe gardul de
sobușoara
miros de sarmale răcituri și clătite uite tată ce bine trăiesc am cărți multe cărți și mai ales timp să le citesc așa cum ai vrut tu chiar și când soarele e sus la parter stau cu lumina
Vic
mai mică decât mine îmi purta toate hainele din care ieșeam șosete maiouri uniforme școlare maro cu șorțuri negre de lână cravate pionierești din mătase purpurie fuste în carouri paltoane și
croitorie
la celălalt capăt al imperiului tata descoperea lumea și căuta cercei și mătase albă vera croitoreasa își făcea planuri și rezerve de cretă răsfoiam împreună reviste lucioase falduri soare
ca pe pieptul lui tata
mama face fețe de pernă din cămășile vechi ale tatei scoate gulerul mânecile lasă doar nasturii la mijloc sidefați toată copilăria am dormit pe pernă ca pe pieptul lui tata
să le fie a
mereu m-am gândit la mama citind cum urmăream eu bobocii erau așa gri și pufoși îmi lipeam câte unul de piept și mă încălzeam și simțeam cum i se zbate inima atunci îmi venea să îi pup labele
fanfara se întindea în urma mortului
fanfara se întindea în urma mortului mai greu îi venea celui cu toba când dădea în pielea ei ecoul se lovea de pereții casei noastre muzicanții cântau din mers puțin înclinați pe spate
ca lenin și krupskaia
treceam granița duceam în spate gardul consulatului de pe vlaicu pârcălab înroșit ca o stea cu cinci colțuri iat-o și pe zoia kosmodemianskaia a zilelor noastre s-au dumirit vameșii haideți
eticheta
eu am o familie nouă o casa nouă ce miroase a vopsea și a nivea for men after shave un copil nou și eu nou-nouță sunt ca numai ce cumpărată de pe lipscani dintr-un magazin de rochii de mireasă
alimcom
întâi timid apoi mai violent cu unghiile am răscolit pământul și mi le-am îngropat cât de adânc am putut mi-a spus cineva nu arunca niciodată unghiile tăiate că le-or folosi la
gaudeamus 2004
eu îl aștept pe tzone răsfoiesc cărțile înșirate pe tarabă și mă apucă un fel de ciudă ce știu mucoșii ăștia despre cum învățam eu la școală din opera poetului-academician andrei lupan “fete
s-a încheiat sezonul sânilor cu lapte
s-a încheiat sezonul sânilor cu lapte gata nu se mai poate nu se mai poartă îi simt grei ca pe-o blană de urs în arșița verii cum plâng cu lacrimi albe de var și smântână pe burtă pe șolduri
A4
își inventa iubiții cu atâta har încât îmi venea s-o cred pe cuvânt o țineam de mână mai mult din milă iar ea îmi povestea încântată cu lux de amănunte “tot” și încă ce frumoasă era păpușa
morții mei
morții mei se pregătesc de sărbători ca viii ba chiar mai cu sârg dau din oase și cântă la ele cum ar cânta la xilofon mulți ani trăiască nașa gașița își potrivește perna umplută cu păr
coșmar de zile mari
își piaptănă în fiecare zi coada stufoasă și-o pune pe bigudiuri și-o pulverizează cu sifon și-o aruncă cu dibăcie peste umar ca pe-un fular haute couture și merge la terasa din parc
eu am un prieten snob
eu am un prieten snob excentric guraliv plin de sine el citește mai mereu citește pe nerăsuflate biblioteci întregi de poezie el ar citi și de pe tăblițe de lut scrieri cuneiforme mâncând
unui prunc
unui prunc îi închizi ochii cu un sărut de lapte unui iubit îi închizi ochii cu un suspin unui bătrân îi închizi ochii cu o amintire unui mort îi închizi ochii cu o monedă grea apăsată peste
mâca dochița
din poala bunicii îmi făceam culcuș ca într-un leagăn înflorat mă ghemuiam în ea și-mi ascundeam poponeața de palma usturătoare a mamei miloasă bunica mă primea ca pe-o sămânță
voi deveni...
voi deveni o mică celebritate a lumii tale cu toate lucrurile puse la punct voi intra ca un vîrtej alb cu miros de tei în floare îți voi răvăși tricourile de pe speteaza scaunului
conexiune
gândurile negre ca muștele de august pișcă rău ne apărăm de ele cum putem fluturăm din cap ne tragem cu palma peste frunte fâlfâim din gene ne conectăm la tot ce mișcă la rețeaua de curent
învolburată
nu mai închide ochii nu te mai ascunde după pleoape mai bine privește-mă și lasă-mă să-ți șoptesc ceva despre mine apoi ceva despre noi mai bine lasă suflarea mea să te ia pe sus ca un vânt
demodată
eu sunt de stil vechi demodată rătăcesc acum într-o lume paralelă a viselor împlinite îmi place să port la gât sărutări mărgele țigănești și în părul meu făcut roșcat cu de-a sila flori de
canoe
gâdilam valurile le frământam și le puneam la dospit ca pe niște cuvinte simple să se umple de sens le lăsam până se scurgeau preapline ca mustul clocotind toamna și făceam din
amintirovorii
hai să ne mușcăm adânc de parcă toate măselele ne-ar fi de minte și toți dinții - canini rupe tu din mine ce nu-ți aparține și scuipă numele altor bărbați direct pe caldarâm hai să fugim ca
șoricelul
nu crezi că e timpul să ne cunoaștem mai bine? am întrebat azi șoricelul ce tot roade aiurea din mine a tăcut și s-a ascuns undeva între burtă și șoldul meu drept c-avea de mestecat ce
pianoforte
mi–am zis că nu mai scriu un rând nici în gând nici cu limba pe cerul gurii nici cu mâna ta pe sânii mei poeme de–o noapte mai bine îmi uit trupul pe–un scaun jerpelit din troleibuzul 24 și fug
halucinoza
cât de mare m–am făcut peste noapte nu mă încape patul mai tăiați–mi din zile din carnea care mă doare din șansele ratate din iubirile pierdute din nopțile dormite buștean sunt prea
nebunul
omul ăsta e nebun e cel mai nebun dintre noi nebunii și îl iubim și îl urâm și îl batem amical pe umărul crispat de dezgust E de–al nostru și ne e străin e bolnav îi cade mâna
la trei cadavre
hai să ne încălzim la trei cadavre să ne sufle morții în cafea îmi ziceai atingându–mi mănușa acolo, în cafeneaua din spatele cimitirului armenesc ce nu se vroia “focușor” aprins din
statu-quo
Miros de brad de portocală și de cafea amară în casa mea pustie care nu–i a mea din televizor femei elegante în rochii haute couture îmi urează la mulți ani și cântă de dragoste le
bărbații aceștia
bărbații aceștia ce nasc poezii cu nemiluita ne pupă cu ele ne mușcă ne-nhamă ne trag de coamă ne sug din poamă ne pătrund nepătrunzând ne doresc nedorind ne–alinu ne chinu’ ne dor ne
