să le fie a

nu manca agute
c\'o sa-ti fie a fu\"e

mie mi-e si asa :(

sub o galeșă amintire din copilărie cu boboci și dude, se găsește cineva să producă o onanie perenă. cred că există moduri ordinare de a ironiza un text. unul din acestea tocmai l-am văzut. probabil amintirile din copilărie din text să fi produs criza de infantilitate a insului.

intr-adevar, explicatia pare fundamentata pe unexhibitionis literar dublat de un infantilism in care hose pozeaza ca b.b. pentru deliteraturizare si \" renastere\" a imaginarului care, ptr el, a fost primordial.
cretinizarea culturala pe care ne-o serveste nu e decat semnul acestei carente educationale care ar tb sa dea de gandit editorilor si sa-i treaca la offtopic comentariul.
oricum, se pare ca merita comentariul meu anterior ptr care editorii au gasit de aceasta data bunavointa necesara sa l treaca la offtopic

nu e vorba de ironie în comentariul lui hose. anume de la zicala aia cu dudele a și pornit poemul meu. omul doar a știut zicala. acum, datorită lui hose, o cunoașteți și voi. în plus, vi s-a oferit un nou prilej pentru atac. tot voi ați câștigat. ori nu...

fiecare are dreptul la opinie.

100%

Mi-amintesc și eu despre niște prieteni moldoveni care strigau incantația cu pricina, cocoțați în dudul unei mătuși, în vremea copilăriei mele. Interesant e că ei, copii fiind, stîlceau oarecum denumirea fructului cu pricina (agute, în loc de agude) pentru a realiza o rimă perfectă. Pe vremuri, copiii aveau simțul limbii dezvoltat, ce mai...