amintirovorii

ca o inscriptie in carne e cuvantul tau infipt adanc in durerile amintirii.
sa fie amintirea asta o posibila inima?

Atat de tari erau oasele amintirilor acestea ca incepusem sa ne frecam de la o vreme unul pe celalalt cu nisipiul pietrelor...Rezista? Rezista! Mai ia o piatra te rog...Una de granit pe care au calcat generaii de copite de cai purtand in seile lor generatii de luptatori vredenici de fala lor, incantati de generatii de iubite de luptatori mandre de iubirile lor si de generatiile de copii ai generatiilor de luptatori...Cu ea sa ne frecam de piele, de carne, de oase, de ganduri, de tecile de ganduri, de senzatiile si urletele mamelor noastre, de senzatiile simtite de mamele noastre prin tatii nostriiiiiii...Hai sa ne miram ca ei ne-au facut pe noi inainte sa-i uitam...Ei ne-au facut pe noi pentru ca vezi tu ei se intrebau mai putin despre ce a fost si mai mult despre ce va fi...Antigelozia de poarta si prin vene de vrei cu adevarat sa simti A..C..U..M..

VEVE - inconfundabila, iremediabila, inuitabila VEVE. Ai primit plicul de la Iasi? Podul Pogor jeluieste dupa cuvintele tale. Ploaia nu sterge urmele fostelor iubiri - poate doar... Asculta la Mosu\'! Bravo, m-ai epatat din nou cu forta ta de femeie crucificata intre cuvinte. Asta e vesnica ta Inviere!

de muscat as mai musca
da` mi-i ca mi-a intra
dintele scos in direct protv

spalativa de doua ori pe zi
cu sugativa de mestecat ciment
e timpul sa uitam si ploaia

veverita, nu prea te cunosc eu, asta e a doua poezie citita de tine dupa \"familiarul\" soricel, si din putinul citit tin sa spun ca-mi place stilul tau de a scrie, cam asa cum spunea arghezi, cuvintele sa pipaie, sa zgarie, sa urle ca nebunele. asa e poezia ta. o sa mai urmaresc texte scoase de tine.

Dragii mei,
Vă mulțumesc pentru comentarii!
Domnule Leoveanu, încă nu am primit plicul.:( Sper să mă găsească azi. Oricum, mai degrabă ajunge Veverița la la Iași...:))Că și eu jeluiesc după emoțiile mele legate de dulcele târg și de Pod, de dangătele de clopot, de toate...:)
Opaaaaaaaa...quie:)Cocolino! Să mă preîntâmpini, dacă îți mai schimbi pseudonimul!
Bianka! Uneori am nevoie de un psiholog. Mai ales când mă roade șoricelul.:)))Așa că te aștept cu descifrări profesioniste!:)
Filip, GAP, mai intrați cu tot cu poeme inspirate!:)
Cu mult respect,
Veve...

Cat as vrea sa am si eu curajul asta!