bianca giurgiu

pe etichetă va scrie răzbunare apoi se va lăsa un loc liber pentru gest

argintiul îmi apasă pe suflet asemenea pojghițelor de pe chipurile frumoase apăsate de timp. visul de astă noapte a fost argintiu cu toate că s-a dus o luptă între el și alte culori, mai

ordinea vieții începe în fiecare dimineață să-ți ceară feliile corect tranșate cafeaua în care te oglindești ca un animal încă bolnav ți-au sărit lianturile din ligamente, în noapte, și ai ales

în seara asta am rămas doar eu și cu mine a fost sambătă, știi, ziua aia căreia poți să-i dai orice culoare orice gând orice semnificație mi-am pavat cărarea spre casa cu glezne existând

amiaza s-a impachetat demult sub siesta gandurilor noastre. ce facem, ce facem acum? vanzatorul ambulant ne-a parasit in culcusuri sterile umbrite de frunze cu clorofila. parca am vrea sa

paietele de pe unghiile tale mi-au cantat ascultandu-le am putut sa vad fruntile translucide ale orasului-copil crescut in protuberantele craniului tau atunci cand se intampla sa-ti iubesti

radacina mea ai cules-o tu când buzele îti erau aspre de tot când ai facut focul încet si firesc iar cu mâinile din piele de maslin ai pus oglinda mea acolo. chipul spasmelor mele ardea se

semnul curajului necugetat se arătase dansând în toate părțile cand m-am minunat de netezimea scalpului tău m-am întrebat atunci dacă trebuie să fii unul de-ai omului spân, deocheat de frumos și

ceva din apasarea ta m-a obosit femeia batrana m-a chemat la ea sa-mi arate ce trebuie sa ating ca sa te cunosc sa-ti aflu legile pulsul sfios feroce mi-a aratat o felina lunguiata,

totul era fluid si jilav incaperea se ingropase in pamantul reavan deschis de sarutarea ta atunci se parea ca ceata rosiatica a invatat sa ploua racoros si vesel, frenetic, ca in padurile

mi-am julit piciorul crunt si taios și aproape de apa moartă din ochii tăi se poate ceva fără așchii care să-ți despice transplantul teribil, te-am întrebat - desigur cu cuvinte neduse pînă

povesteste-mi, prietene vechi prieten in care m-am oglindit cu puterea dinaintea inceputurilor, despre cicluri de vieti disparute, de vise ce parfumeaza cu iz concentrat

pe vremea cand parul mi se zbatea in muguri nedeprinsi cu dospirea ma plimbai in carucioare cu flori crescute intotdeauna pe crengute cochete in vioiciunea siluetelor lor. exista pe atunci

nu te sfii aratare inteleapta aratare sireata si strangator de harnica sa pui in poala si numele meu. m-ai ochit de pe vremea primului meu talaz ti-ai trimis ursitoarele sa depene

Imi naparleste specia intr-un ritm crunt si nebun ca o padure de lilieci cu diamante pe aripile lor lucioase isi desprind diamantele isi desfac sclipirile vorace din privirile lor ochi