Poezie
uciderea cuvantului
2 min lectură·
Mediu
ceva din apasarea ta m-a obosit
femeia batrana m-a chemat la ea
sa-mi arate ce trebuie sa ating ca sa te cunosc
sa-ti aflu legile
pulsul sfios feroce
mi-a aratat o felina lunguiata, scurgandu-se in mormant
uite, mi-a aratat, punand degetul pe urma unui rid
e drumul natang
care te poarta prin moarte
unde e noianul de flori albe,
acela care ninge mereu, intrebam.
ramanea cu degetul pe urma de rid
si spunea: cantareste plumbul din tine
ca sa poti masura iutimea pasilor namilei
tu o vezi ucigator de frumoasa
ea te seaca, te soarbe
e un pariu masluit
nu mi-am mai gasit papucii sa plec
batrana se invelise demult in petalele negre de lalea rara
duhnea repaosul in mine
isi cerea impartasirea de trup
m-am apucat sa ling sare
ochiul de jad imi arata vita pregatita de culcare,
primenindu-si, instinctual, truda trecuta prin sucul acru de soare
unde voi putea sa visez florile albe si mari
apasandu-mi pleoapele crispate
stingandu-mi, pasnic, neintinat,
cuvantul?
pe cerul de lesie noaptea nu vine
irisi albastri rasar din timplele adormite
ei bocesc mireasa care nu se poate tocmi
am uitat sa intru in lumea de orbi gangavi,
cu pungile moi sub urechi
batrana m-a lepadat pe marginea unui put
aninata pe firul de praf al neputintei de a cadea.
002800
0