Poezie
elogiu doamnei 4
2 min lectură·
Mediu
paietele de pe unghiile tale mi-au cantat
ascultandu-le am putut sa vad
fruntile translucide ale orasului-copil crescut
in protuberantele craniului tau
atunci cand se intampla sa-ti iubesti madularele
totul devine de sticla, taiata in mii de fete
reflectand, respingand lumina care se imprastie in curenti de licurici
praful de atomi luminosi
iti intra inapoi
pe alte orificii
atunci nu-ti pot rezista
ma seduci
anihiland toata spaima din mine
frumoasa de foc
ti-ai creat diademe din corpul colturos al blocurilor
ai sorbit vietile casnice inchise in cutiile lor metalice
te minunezi si tu de propriul ospat
as vrea sa rup din excrescentele globuloase
sa invat sa dansez pe pielea ta naparlind de placere.
pe terasa aninata sus, la trei atmosfere ridicata
pardosita cu carbitul din substanta unui vis
pe care tu l-ai sectionat, ca o mostra investita cu valoarea diamantului
pe terasa grea si ametitoare, duhnind de miile de convietuiri
stranse in buzunarul tau
o pisica se desfacea in straturi straturi
curatand pielea de parul inutil
netezindu-si cutele moi-cheratinoase
se deda apoi la chinul neimblanzit al baii de sange
despre care nu stim daca mai purifica sau nu
in final isi cosea legatura de oase
iar ochii ei intacti
plutind gravi in eter
adulmecau zestrea pe care o va fierbe in noul cazan gasit
nici din cremene nici din magma nici din fier.
te-am iubit atunci duios
uitand toate casapirile
lacrima mea se prefacuse intr-o casuta globuloasa
montata pe un singur picior
acolo traia vrajitoarea gatind ciuperci comestibile
invaluind intr-o foaie de hartie albastra
leaganul unui pui de caprior.
002.691
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bianca giurgiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 258
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
bianca giurgiu. “elogiu doamnei 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-giurgiu/poezie/41186/elogiu-doamnei-4Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.