șoricelul

:)

nu vorbi niciodata cu gura plina
zise soricelul si se-ascunse
exact acolo unde-l cunosc mai bine

cred ca am si eu unul...prin creier!
o poezie dulcica foc.

toti avem cate-un soricel. iar tu ai surprins, intr-un mod foarte simplu si coborata-n beciurile tale, natura in esenta a acestui soricel.
as mai putea sa-ti povestesc despre un anume drum catre sine explorat in psihoterapie. daca l-ai stii...ai vedea ca e asa cum spui tu in versurile astea care...imblanzesc sufletul din cititor.

Bravo ! Surprinzatoare e gandirea ta poetica ! Si-atat de fina ! Felicitari!

Si iata, la stanga cum stai - ca banuiesc ca totusi vrei sa ne ochim in ochi nu? - as putea sterene o singura secunda o bucatica de branza din aia olandeza - la Amstredam in aeroport iei in regim de buy and fly cu reducere branza olandeza de la mama ei - sa o ascundem sa vezi ca pana la urma va veni...soricelul ala vesnic inca rasucind mosorelul lui de circ...el asteapta oraselul cu circul soriceilor si eu adorm pe scaune in aerooportul asta lucios...

se da ingerul rozicios sub pantec in stanga