unui prunc

imi place, chiar imi place!
\"sarutul, suspinul, amintirea pe-o bucata de cer\"

ochii se inchid cu mana (de regula cu mana persoanei cea mai apropiata sufleteste) iar moneda se pune pe unul din degete pentru a folosi drept plata trecerii in lumea de dincolo...

Am și eu amintiri, nichita. Despre cum se împotriveau pleoapele mortului să se țină lipite de ochi. Cu ochii întredeschiși, lungit pe laița din casa cea mare, unchiul meu urmărea cine a venit să-l vadă. Peste noapte, i-au fost puse pe pleoape două monede, din alea cu diametrul mai mare, să-i țină ochii închiși...

Un poem suficient de reușit într-o formulă cursiva și aproape retrospectivă, o imagistică pronunțată și un ritm satisfăcător.

ideea si forma am mai intalnit-o la multi autori, si eu am incercat la un moment dat proportinalitatea asta intre final si inceput.
insa aici chiar e foarte reusita dupa parerea mea.

daca tace copilul si ai timp eu zic sa scoti acele doua virgule si punctele de suspensie si sa lasi aerul sa treaca prin toate vocalele cuvintelor sa auzi incantatia in acest sens as comite si inversia respectiva in final \"pe o senina bucata de cer\"

m-ai lasat bouche bée (adica cu gura cascata...de admiratie) si mi s-a zgribulit pielea! superb!!!

eu as fi aranjat-o altfel, dar...oricum e superba!