Bella si Ducu

- Psss! Singurica? - Nesuferitule! Ce primitiv esti, de mult nu se mai agata asa. - Ce sa ma fac acuma, aere de Bucuresti! Cum te cheama, draguto? - Bella si chiar sunt din Bucuresti. Pe tine? - Ducu si sunt spaima cartierului. Vrei sa mancam impreuna? - Mda. Ce-i drept, mi-e cam foame, c-am mancat dimineata doar niste boabe cu carne de vita, Pedigree. - Hai ca fac cinste c-o mancare adevarata, cartofi fierti cu pulpe de pui, fara E-uri si alte prostii din astea. Bei si-o bere? - Nu gasim niste vin spumos? - Vinul merge seara, draga. Acum e prea cald, e mai buna berea. Si pornira intr-o goana nebuna prin oraselul plictisit de caldura si de praf. Au taiat centrul, au trecut de blocuri si, in scurt timp, au intrat in curtea unei case batranesti, cu o gradinita de flori in fata, in rest, doar iarba si cativa pomi. Sub cires era locuinta lui Ducu, unde pranzul promis ii astepta imbietor. - Tii, ce misto e la tine. Stai singur? - In mare parte, da. Stapana e ocupata cu examenele de la facultate, ma plimba rar prin parc. Asa c-am rupt lantul. Cand vine aici, ma prefac cuminte, altfel nu primesc de mancare. Hai, serveste. E gatita de mama stapanei. - Ce dragut esti, Ducule. Mmm, si ce mancare buna. Stapanul meu imi da doar boabe Royal cu carne din conserva Pedigree. Sunt misto, dar mancarea ta e de o mie de ori mai buna. - Cine-i stapanul tau, Bella? - Il cheama Sache si e toata ziua la serviciu. Doar in weekend si numai cand nu ploua, ma duce la Poenari. Acolo avem o livada mare, sa tot alergi. Daca te intereseaza, am si vanat la Poenari. I-am vanat gastele lui Briciu, vecinul din spate. - Ha! Daca zici ca-i asa bine la Poenari, de ce nu ramai acolo? - Ce, sunt fraiera? Tu stii cum fac cand ma lasa singura? Tip. - Tipi? - Tip, mai si urlu. - Ma rog, dar oricum stai mai tot timpul inchisa intr-un apartament la bloc, lasa weekend-urile. Mult mai bine e la curte. - Ducule, unde e berea? - Nu-i aici. In curte n-avem voie cu bauturi alcoolice. Daca ma prinde mama stapanei, ma pune sub supraveghere in balconul apartamentului ei de la bloc si nu vreau. Berea o servim la Frizzi. Stapanul lui e Silviu si e carciumaru’ al mai tare din Barlad. - Hai la Frizzi, atunci. - Dupa mine atunci! Auzi, Bella, da’ tu te-ai mutat aici, in Barlad? - Nu, suntem in trecere. Stapanul meu merge la manastire si-a vrut sa vada pe cineva inainte. - Se calugareste? - Habar n-am. Mi-e sete, Ducule. - Gata, am ajuns. Salut, Frizzi. Ea e Bella si e in vizita la cineva. Dai o bere? - Bucuros de cunostinta, Bella. Dau o bere, cum sa nu. Ascundeti-va acolo, dupa cotetul meu, sopteste Frizzi si se pune imediat pe urlat. Dupa catva timp, iese Silviu, carciumarul. - Hua! Ce-ai, javra? Aaa, ti-e sete? Stai, ca-ti torn imediat o bericioaica, e caldura mare. Intra in restaurant si iese c-o halba plina. O toarna in castronul lui Frizzi si dispare in treaba lui mormaind ceva despre nevasta-sa. - Psss! Bella, Ducu, a sosit berea. - Mmm, ce buna e. Ai avut dreptate, Ducule. Baieti, va multumesc pentru toate. Sunteti extraordinari amandoi. Acum, ma scuzati, trebuie sa ma grabesc. Il simt pe stapan. Ducu ridica capul si adulmeca. - Bella, care e mirosul lui? - Cel amarui, ca de gutuie. Cand se enerveaza, aduce cu parfumul ferigilor dupa ploaie. Asta inseamna: daca nu ma intorc imediat, primesc o curea pe spate… Hm, foarte ciudat. - Ce-i ciudat? intreaba Ducu si Frizzi. - Stapanul meu e la tine in curte?! Am fugit, il simt cu inca cineva..., cineva cu miros de caisa. Poate-i in pericol, trebuie sa am grija de el, ca-i tare cascat. Pa, baieti. - Vin cu tine! striga Ducu. Hm, stapana mea miroase a caisa coapta... Tii, am incurcat-o. S-a prins c-am fugit de-acasa. La revedere, Frizzi! Intr-un minut erau deja sub cires, la locuinta lui Ducu. El a disparut imediat inauntru, iar Bella a navalit in casa batraneasca, unde Sache, stapanul ei, vorbea c-o tipa. Cand au vazut-o atat de agitata, au inceput sa rada, iar Bella, sa latre fericita. Apoi, au venit cu totii la Ducu, sub cires. Tipa cu parfum de caisa a mangaiat-o pe Bella sub urechi, iar pe Ducu l-a amenintat cu palma. Dar nu l-a batut, i-a umplut vasul cu orez proaspat si i-a pus apa rece de la fantana. - Psss, Bella! sopteste Ducu. - Ce-i? - E stapanul tau? - Ihi. Te pup, Ducule. Acum trebuie sa plecam la manastire. Ducu, daca nu se calugareste Sache, te mai vizitez vara asta. Pa!