Două zâmbete

De ce ma induioseaza poemul tau, oare? Nu ma mir sa gasesc in el imagini atat de frumoase, nu ma mir sa-mi para poemul acesta Poezie pur si simplu, ma mir ca ma poarta asa de repede intr-o atmosfera catifelata ca o noapte albastra. Felicitari, autorule!

Ok, hai sa spun. Imi place pina la ingerii dirijori. Restul e fracturat si pe alocuri putin bombastic. Eu as renunta la exprimari de genul \"ce se\" sau \"ce\". Le-as inlocui cu altceva. Imsgine, pentru că se vrea text cu imagine, undeva între misoginism și tandru. Puțin voyeuristica. Îmi place. Sublime \"sunete guturale\".
Vezi ce faci cu partea a doua. Trebuie coagulată.

Vladimir, pentru că \"tonul face muzica\", îngăduie-mi să remarc numai începutul:

\"e o femeie cochetă
cu ochi de țigancă
parcă pictați
pe un apus de tango
nu am văzut-o niciodată râzând
probabil ca își ascunde dinții\".

Este poezie până la final, însă își pierde \"acordul\" în care a început.

Cu respect,

vreau sa stii, barbatule ce mesteresti in cuvinte, un dar e parte din cel ce daruieste, si minunea e atunci cand acela ce primeste darul, sa si-l asume, pastrand in buzunare feliile celuilalt.
nu te mira de nepotrivirea cerului cu barca, accepta darul ca sa ai si tu partea ta de leganat, dintr-o femeie atat de generoasa, ce se multumeste din drag de tine, doar cu o aroma de cafea..

Ehei, ce mai tablou cu femeie (si barcuta)... Dar pe Zobar cand ni-l prezinti? Cand se mai lumineaza? :)
Pana una alta, ia sa ma apuc si eu de pictat...clipe. Nu ti-am spus, fac colectie.:))))

am auzit o soapta cu giulgiu si am venit repede sa culeg ortul. si am dat peste inca o solara a lui Vladimir, contrar pozei minunate pe care sper sa nu o visez atat cat voi mai dormi in dimineata asta.

incepand de la Sirtaki si pana acum te-ai dat de cateva ori peste cap si te-ai transformat constient in alt Vladimir. mie, de exemplu, imi place noua ta infatisare pentru ca imi plac alegoriile in imagini atat de credibile incat devin incredibile.

te felicit pentru renastere

signature grande

Silvia:ai privit holistic textul acesta si ca de obicei acest gen de privire ti-a relevat cumva si cheia poemului... e intr-adevar o noapte de catifea albastra pe acolo pe undeva.
Virgil: tu ai preferat sa zaresti si sa ridici triumfator in aerul plin de sangele zeilor inima poemului... stii cateodata imi pari sadic :)) \"Imsgine, pentru că se vrea text cu imagine, undeva între misoginism și tandru. Puțin voyeuristica\"... mare dreptate ai aici... finalul poemului e mai greu de inteles pentru ca e incifrat in simboluri personale si adaptat unui context la care nu avem cu totii acces.
Vasile:inceputurile sunt ca si rasaritul... ne place sau nu dar nu putem decat sa acceptam fatalitatea zilei ce tocmai se asterne.
Dana:ai taiat velierul ala mic in patru si ai disecat toate cele patru puncte cardinale in cautarea femeii lui Zobar... pe undeva sa stii ca ai dreptate... insa parfumul unor flori nu se simte bine decat de la distanta :)
Elia:Stiu Lia ca faci colectie... despre Zobar numai de bine... nu a murit desi ar fi vrut candva.
Ioana:acuma tu ma faci Greuceanu si zau ca nu se pune, pur si simplu e o intamplare... zic pas de data asta si te asigur ca sunt sincer si in fata negarii de sine :))
Va multumesc, opiniile voastre ma imbogatesc ca si om.

Un poem foarte bun. Voi reține imaginea din fotografie și versurile:

mâna ei stângă
are degete triste
de cocor fără cuib

Nu știu de ce le-am atașat imaginii, poate e de la japonezii despre care scriai în alt text. :)

Frumos. Felicitări!

Probabil ca s-au ratacit japonezii printre tigani... iti dai seama ce natie ar iesi daca s-ar combina? :)))