Fantezii londoneze

Vladimir, nu faci misiunea usoara cititorului in a-ti interpreta randurile, a le da o \"realitate\", ci ii faci noduri bine stranse cu simboluri si imagini una si una (asta sub forma de zambet). O interpretare nu cred ca mi-ar reusi, dar ce cred este ca poemul se echilibreaza, se autosustine prin versul \"mă grăbeam să cobor tu urcai\" care arata unduirea imaginilor si metaforelor prin care curge (si urca) \"realitatea\" (in)existenta. In final restrangi unduirea, final care te descopera, te lasa pe ganduri (sau macar sunt reliefate cateva concluzii: \"timpul aleargă în gol ca un șoarece\" - idee+imagine marca Arhonte). Vladimir, nu m-oi pricepe eu la fanteziile londoneze, dar daca te lecturez mai atent, ajung sa fac din \"realitate\" un alt Arhonte (whatever that means, logic:).

iata o poezie curata fara balast,ce parca se leagana
pe malurile tamisei(poate si a dunarii!)
mi-a placut,e ca un bibelou de portelan!

Sunt multe amănunte pe care am să ți le spun despre poemul acesta. Canary Wharf, însă, e o stație surprinzătoare. Dar și acolo se închid și se deschid ușile. Mi-a plăcut de liniștea fluidă cu gust de măr.

Fantezii londoneze într-o Anglie balcanică, final care depășește mult calitativ restul poeziei, versul-miez eu îl vedeam ca titlu, și îmi place, mult, mult (așa entuziasm e mai rar la mine) îmi arăți că se poate zâmbi printre lacrimi.
Vaporii de metan împing la sinucidere, femeia de apă, poate la fel de bine să fie de foc sau pământ, o lași nelegată oricum. Aici poate că pierzi.

Andrei... si aici am recurs la simbol dar nu pentru a revela intr-un spatiu al atingerii non-rationale ci in ideea de a ascunde... umarul, hmm... 10 acela :)... multam si pentru \"luminator\".
Raul... ai intuit perfect... totul se petrece pe niste scari, atunci cand personajele se afla la intersectia unor lumi diferite, dar se deschide o poarta iar ea e mai rapida in a urca iar el mai lent in a cobora... versul acela de mijloc subliniaza o nefireasca intalnire intre htonian si cer.
Gelu... sa stii ca si eu am simtit ca poezia aceasta e mult mai fragila ca altele... poate doar un loc in care femeia de apa se poate regasi.
Alina... multam, sunt multe de spus intotdeauna dar atat de sarac limbajul.
Mi\'raj... eu vad femeia de apa ca o salbaticiune care isi schimba mereu formele... poate fi precum spui tu, de foc, de pamant, de aer, ca si \"pescarusii\" tai, imi place sa-i las o multime de grade de libertate... cat despre pierdere jocul meu este unul liber, nu mai am ce pierde.
E plina Londra de cluburi chiar daca desigur peisajul este unul balcanic cum bine spui, iar prima strofa s-a vrut o punere in scena doar, in simboluri personale greu accesibile... versul acela... ma bucur ca ti-a placut.

Versul \"ploaie cu soare a unui cer nehotărât\" (modifica in \"ale unui cer nehotarat\" sau in \"al unui cer nehotarat\" daca te referi numai la \"soare\"!) nu justifica titlul.
\"(...)își mișcă șoldurile/pe asfaltul(...)\" este o constructie care lasa de dorit si poetic si logic, iar daca asta ai vrut sa zici... e straniu spre hilar.
de cele mai multe ori \"oamenii se îndrăgesc dincolo de întrebări\". Acesta este apanajul dragostei - nu te intreaba - asa ca \"uneori\" nu are sens.

Poate fi buna.

Vladimir, poezia ta se aseamana cu un pahar(asa o vad eu...)pe jumatate plin. Mi-e imi place partea plina, normal, cea de jos...ideea este ca prima jumatate nu seamana cu a doua jumatate. sunt doua bucati diferite lipite prin versul \"ma grabeam sa cobor tu urcai\"
daca tu ai vrut s-o construiesti asa, te felicit! Daca a iesit asa... c-a iesit asa nu te mai felicit.
incantat sa te citesc
drag
Costin

J-F Carbunaru... sa o lasam atunci la nivelul lui \"poate fi\"... ma intreb insa daca ai vizualizat imaginea... cum e sa serpuiesti ca apa pe un teren denivelat care accentueaza tocmai senzatia de referinta... ma rog probleme de perceptie pana la urma. Cat despre intrebarile acelea daca am spus ceva banal ma iarta... poate ca eu fiind mai incet la minte abia de curand am descoperit asta :)
Costin... multumesc... trebuia sugerat si golul cumva :)

Dragul mieu Vladimir...te rog sa iei seama la ce-a spus Jean-Francois, eu n-am putut sa dorm nopti intregi din cauza unui comentariu al domniei-sale...cat despre poezia ta....sa ma apere D-zeu, ma-nveti la prostii:))))
cu drag - Lory

Lory... in momentul in care am postat textul si am lasat lista de comentarii deschisa atunci mi-am afirmat implicit disponibilitatea de a asculta parerile celorlalti deci nu e nici o problema. Eu totusi cred ca voi dormi la noapte caci nu nu cred ca pe Bau-Bau il cheama J-F Carbunaru:)
Cat despre prostii... hmm