nastia muresan
Verificat@nastia-muresan
„ochiul meu interior”
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
\"doar atât am fost acolo sub curgerea rece
apă curgând pe umeri și pe brațe ajunsă în tălpi fugită din privire
lovită de pereții distanței dintre noi
dau raport că bărbatul era banal și obosit
și cu toate astea chiar acolo și chiar acum câteva minute
ne-am stropit ca-n copilărie ne-am ascuns după terasă
și ne-am iubit prin iris\"
momentul intamplator in care o oarecare femeie, in ochii unui oarecare barbat obosit devine, stralucitor, \'femeia\', lasand
\"vara chiar vara aceasta să ne hipnotizeze
simțurile încinse întinse pe caldarâm\".
se simt intensitatea, densitatea strafulgerarii intamplatoare..
Pe textul:
„dor de apă plată" de Dacian Constantin
eu inca zambeam...pana la \"viata personala\". ai dreptate, cred ca fiecare are definitia lui pentru acest termen generic.in opinia mea verbul a scrie este important pentru oricine il pune in practica si, ca atare, merita incadrarea la gesturi care tin de viata personala.
cu toate ca, recitind primul meu comentariu, n-am sesizat nici macar o aluzie la...
cu drag.
Pe textul:
„forma geometrică a fericirii" de Virgil Titarenco
cred ca se poate si poem fara comparatii, metafore (cum ziceti dumneavoastra)la fel cum se poate si ca aceste procedee stilistice sa nu compuna neaparat un poem...:)
cu simpatie.
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
ma simt ca un martor involuntar la momentul in care iti scapa o savuroasa \'injuratura\' la adresa acestei perverse geometrii.
de fapt, despre fericirea pe la 40 de ani nu cred ca s-ar afla un mod mai potrivit de vorbire decat acesta, in ludice.
efectul lecturii pentru mine este unul racoritor (un fel de:\"na, ti-am zis-o!\") si ies zambind de aici...
desi poemul tau aluneca intre doua ape, amestecand tristeti si razvratiri...
Pe textul:
„forma geometrică a fericirii" de Virgil Titarenco
gestul recompus cu o sensibilitate lucida.
Pe textul:
„Ctitoream un templu" de Corneliu Traian Atanasiu
cred ca iti meriti identitatea pe site.
\'povestea\' este un poem dens, atat de dens incat socurile devin suportabile fara anestezie, nici o tangenta cu stradaniile de a epata ale altora.
as vrea sa te mai citesc, sunt atenta.
cu drag.
Pe textul:
„pentru o poveste" de florin bratu
sa dam la o parte prejudecatile cand vine vorba despre poezie, incep sa cred ca nu are nici o legatura cu numarul anilor.
finalul atat de cuminte, curat...mi-a placut mult
\"și dintre toate, da, dintre toate
numai tu mai erai
floricică
albă
și a mea\", desi poate ai fi vrut sa spun ceva despre ceea ce pare a fi inovatie in poemul tau.
mai putem vorbi si despre asta, odata...
cu drag.
Pe textul:
„sau cu timpul uitat pe umeri" de Alexandru Dan-Alexandru
cred ca amandoua gandim la fel...daca nici scriind n-am ajunge pana la cuvintele cele sincere din noi...atunci ce rost ar mai avea...ma bucur ca ti-a placut (ei, trecem peste titlu care chiar are o semnificatie, ar suna prozaic sa spun..)
da, ne mai auzim, ne mai citim. iti multumesc.
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
si uite, de atunci citesc cam tot ce apare sub semnatura ta.
superb titlu ai ales pentru poemul de azi!
acum ar trebui sa spun despre portretul sugestiv si emotionant al femeii ca o toamna tarzie dar parca nu e suficient.
femeia prevestind \"Sanziene in cantecul facerii\", avand \"în jurul inimii un cerc
un fel de aură sângerie\"
azi
\"în dreptul umbrei o cruce
vie
cu umerii aplecați a ploaie
și aripile întinse
bătând a retragere în cumpăna pieptului\" este aceea pe care o cautam in poezia ta...si am gasit-o infiorata.
raman cu sentimentul ca niciodata nu dezamagesti poezia din tine..
Pe textul:
„toamnă târzie, femeia" de Monica Mihaela Pop
ma incumet sa spun ca nu e un trist adevar, dar poate fi un adevar (pur si simplu.
vorba celor de la Catavencu (cu o mica adaptare la context): avem un adevar.cum procedam?...pai, in opinia mea..ar trebui sa tinem seama de el si sa nu mai injumatatim clipa, bucuria sau chiar pe noi insine...din motive de absenta.
dar ne mai gandim la asta, nu? pentru ca nici eu nu sunt foarte hotarata..:))
cu drag.
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
in afară
îngustarea clipelor ne poate răni
când mergem alături\"
si
\"am putea multiplica aerul
l-am putea tipări
cu însemnele noastre \".
iti dau dau dreptate. am citit cu emotie.
Pe textul:
„descantecul acela..." de Nuta Craciun
cu drag.
Pe textul:
„descantecul acela..." de Nuta Craciun
și tot galbenul verii sa-l răsucești in fuioare
să-ți fiu ca o apă liniștită și-adâncă\"
...lanul galben leganandu-se... nu intelegeam cum aerul din mine incepe sa tremure in unde ca luciul unei ape atins de o libelula.
te-ai gandit ca \"lanul\' tau ar putea provoca oarece comparatii cu \'mirabila samanta\"?
dar \"să-l dorim pe Dumnezeu și să formăm trinitatea
care să toarne în fiecare dintre boabe
cate o biserică albastră\" pare sa sustina gestul tau temerar..
Pe textul:
„lanul" de Nan Florian
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
da, sensibilitatea si expresia pe care o capata in acest poem imi confirma o mai veche \'banuiala\"...
ceva ciudat...citindu-ti proza umoristica de la inceputuri chiar ma intrebam cum iti gestionezi, cum iti exprimi sensibilitatile...uite ca de la o vreme incep sa inteleg.
Pe textul:
„pentru nici o vina" de Nan Florian
acum ma gandesc ca, din intamplare, ne bantuie aceleasi climate interioare, silvia...si poate din cauza asta ne-am inteles aici.
oricum, de semnalat cum acelasi limbaj lasa urme atat diferite...
cred ca suntem amandoua subiective :))
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
Dumnezeule, parca ai stat ascuns in creierul meu...citesc uimita ce spui aici...
de unde stii?? eram doar eu cu mine cand...
Pe textul:
„spaima" de nastia muresan
Pe textul:
„Cronica unei mari iubiri (1, 2, 3, 4 )" de Nicolae Diaconescu
acum, citind din nou, m-am gandit ca ar trebui sa-ti spun ca prima oara...am tacut.
cu drag.
Pe textul:
„Eu,Tu, ..." de Nan Florian
