Poezie
forma geometrică a fericirii
ludice
1 min lectură·
Mediu
fericirea are din păcate
o formă pervers geometrică
poate dintr-o rațiune greșită
un exterior care vrea să se cristalizeze în mine
dar nu se mulează nu se potrivește
cu forma dodoloață a inimii
fericirea are un fel implacabil de a-ți trînti mucii în fasole
cam pe la patru zeci de ani
cînd te trezești dimineața războinic ruginit
după o noapte în care dragostea este o etichetă
mereu deranjantă acolo acolo în locul acela
incomod ca un copil care scîncește în vecini
(de ce oare mai fac ăștia copii oare
poate din prea multă fericire poate)
dar lasă că mîine mîine va fi mai bine
aiurea mai bine cu durerea asta de cap
(de parcă aș fi un cub rubick)
fericirea perpendiculară pe mine sau poate șui feng-shui
(despre fericire mă dor coastele mă sparg pe dinăuntru visurile)
mai bine mecca sau ierusalim
cine a mai văzut casă orientată
spre ce oare spre casa bunicilor poate
unde visurile nu aveau taxă pe valoarea adăugată
erau A D E V Ã R A T E și foarte mișto
fără a fi geometrice
032744
0
ma simt ca un martor involuntar la momentul in care iti scapa o savuroasa \'injuratura\' la adresa acestei perverse geometrii.
de fapt, despre fericirea pe la 40 de ani nu cred ca s-ar afla un mod mai potrivit de vorbire decat acesta, in ludice.
efectul lecturii pentru mine este unul racoritor (un fel de:\"na, ti-am zis-o!\") si ies zambind de aici...
desi poemul tau aluneca intre doua ape, amestecand tristeti si razvratiri...