Poezie
lanul
1 min lectură·
Mediu
Acestui lan de grâu am să-i las pletele pe stânga
îi strig vântului
iar pe dreapta am să-i împletesc în spice nuferi
căci primul bob este al meu
și îl prind în gură mestecându-i sfârcul auriu
Te doare?
Nuu! Imi pla ... au! ce mult
întuneric se ridică-n picioarele mele
spui înalțându-ți spicele spre cer
Vreau să desfaci în mine cercuri
și tot galbenul verii sa-l răsucești in fuioare
să-ți fiu ca o apă liniștită și-adâncă
din care adormita sămânță va exploda în icoane
Vreau să topești în mine lumânări
să-l dorim pe Dumnezeu și să formăm trinitatea
care să toarne în fiecare dintre boabe
cate o biserică albastră
Mai prinde-mi odată mijlocul în coaja de tei
să simt și eu cum te strivesc treierând
cum te cuprind în cuptoare
și de ce m-am dat vântului pe rod
Am să-mi las pletele pe stânga să ne fie pâine
strigi vântului
iar pe dreapta ultimul bob de grâu muls
am să-l învelesc ca-ntr-un giulgiu
să ne fie cocon
094204
0

\"Iubitul tineretii tale/Poate fi fermecator si elegant/
Dar niciodata,niciodata, fidel./Adevaratul amant este Cel
Ce sorbindu-ti ultima suflare/Iti deschide portile paradisului.
Cu sinceritate,