Poezie
pentru nici o vina
1 min lectură·
Mediu
Ti-am sărutat miezul parfumat al palmei
căutându-mi, în adâncuri, vorbele șuierate.
Cu buze vinovate le-am căutat
rătăcind spre izvoare
pe linia vieții mai scurtă cu cinci cuvinte
să le sorb mă gândeam
să mi le întorc din drum
să le simt doar eu otrava
și regretul
nici unui antidot printre gesturi
spuneam înlăuntrul meu cuvântul care alină
fără să vindece
îl rosteam cu toată tăria
odată și înca odată și încă
dar în afara mea nu se aude nici un
iartă-mă purificator
îl simt încă atârnând pe vârful pângărit al limbii
ca un clopot.
Ah! Daca ar vorbi!
In timp ce ochii tăi uimiți
își cer atât de simplu iertare
pentru nici o vină
063.923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nan Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nan Florian. “pentru nici o vina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nan-florian/poezie/136344/pentru-nici-o-vinaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVCVcarmen mihaela visalon✓Se pare ca totusi exista o vina, prin ea ne deosebim unii de ceilalti. Nu toti tinem in palma: linia soarelui. Unii au roua, altii...
0
MV
Cuvîntul spus, pe care apoi vrei să-l sorbi întorcînd lumea, din palma fără cinci drumuri...
Acel \"iartă-mă\" care urla interior ca o otravă, ce s-ar vrea strigat în afară...și nu poate...
Mi-a plăcut în mod deosebit ideea cuvîntului agățat de vîrful pîngărit al limbii, ca un clopot. Niciodată de rostit, doar de trăit interior...
Acel \"iartă-mă\" care urla interior ca o otravă, ce s-ar vrea strigat în afară...și nu poate...
Mi-a plăcut în mod deosebit ideea cuvîntului agățat de vîrful pîngărit al limbii, ca un clopot. Niciodată de rostit, doar de trăit interior...
0
LPUnii nu pot să ceară iertare, alții.. \"In timp ce ochii tăi uimiți
își cer atât de simplu iertare
pentru nici o vină\"
Îmi place cum ai expus ideea, îmi place tare mult cum ochii ei.. simplu...
Cu drag,
Licurici.
își cer atât de simplu iertare
pentru nici o vină\"
Îmi place cum ai expus ideea, îmi place tare mult cum ochii ei.. simplu...
Cu drag,
Licurici.
0
ALO poezie din suflet cu tematica iertarii prezentand paralela dintre omul orgolios si cel smerit. De asemenea, poezia poate fi privita si din punctul de vedere iubit-iubita. Intr-adevar vina purtata in interiorul sufletul este otrava, insa omul orgolios este incapabil sa ceara iertare chiar daca stie ca trebuie si vede in ochii celorlalti durerea provocata, poate reciproc. Limba este spatiul pangarit, profan, pe cand sufletul reprezinta sacrul care contine acel iarta-ma purificator. Probabil ochii care isi cer iertare sunt vinovati fara vina. Mi-a placut intreaga poezie. Mai trec.
0
NFcarmen mihaela visalon – Se pare ca exista o vina inca de la inceputuri. Intr-adevar unii au in palma roua, altii … lacrimi. Doar eu am uneori roua, alteori lacrimi si cateodata amandoua. Multumesc Carmen Mihaela!
Elia Ghinescu – Mi-am spus de nenumarate ori “mai bine taceam”. Chiar si pe agonia.ro, desi cuvantul scris iti lasa mai mult timp de gandire. Banuiesc ca nu sunt singurul care a trecut prin asta. Uneori, celalalt, nu este pregatit pentru un sincer “iarta-ma” si nici nu pot sa-l condamn pentru asta. Multumesc pentru comentariu.
Lucia Firefly Popescu - Fac parte din categoria “Unii nu pot să ceară iertare” motiv pentru care incerc cu disperare sa nu cad in pacat. Oricum daca se intampla asta am (inca de la inceputuri) un aranjament cu sotia. In zilele cu sot este de vina ea, in zilele cu sotie sunt de vina eu. Asa ca daca ti-am gresit fie si cu un singur cuvant de vina este ... nu sunt eu. Clopotul de care vorbeam! Multumesc pentru placute cuvinte!
Dinis Adrian – ai dreptate cu fiecare cuvant din comentariul tau. Am trecut repede pe la tine sa vad cu cine stau de vorba. Nu am avut timp de texte, dar am citit biografia. “Fotbalist de performanta fara absenta de cultura cu talent ca Adrian dar nu ca Mutu” Imi place cum te-ai plasat intre Adrian si Mutu. De Mutu am auzit, presa a tocat si tocit povestea cu drogurile. Adrian trebuie sa fie un fotbalist destul de cunoscut. Am sa-l intreb pe fiul meu care este un microbist rau, rau de tot. Am sa trec pe la tine sa citesc cateva texte. Multumesc pentru comentariul tau.
Elia Ghinescu – Mi-am spus de nenumarate ori “mai bine taceam”. Chiar si pe agonia.ro, desi cuvantul scris iti lasa mai mult timp de gandire. Banuiesc ca nu sunt singurul care a trecut prin asta. Uneori, celalalt, nu este pregatit pentru un sincer “iarta-ma” si nici nu pot sa-l condamn pentru asta. Multumesc pentru comentariu.
Lucia Firefly Popescu - Fac parte din categoria “Unii nu pot să ceară iertare” motiv pentru care incerc cu disperare sa nu cad in pacat. Oricum daca se intampla asta am (inca de la inceputuri) un aranjament cu sotia. In zilele cu sot este de vina ea, in zilele cu sotie sunt de vina eu. Asa ca daca ti-am gresit fie si cu un singur cuvant de vina este ... nu sunt eu. Clopotul de care vorbeam! Multumesc pentru placute cuvinte!
Dinis Adrian – ai dreptate cu fiecare cuvant din comentariul tau. Am trecut repede pe la tine sa vad cu cine stau de vorba. Nu am avut timp de texte, dar am citit biografia. “Fotbalist de performanta fara absenta de cultura cu talent ca Adrian dar nu ca Mutu” Imi place cum te-ai plasat intre Adrian si Mutu. De Mutu am auzit, presa a tocat si tocit povestea cu drogurile. Adrian trebuie sa fie un fotbalist destul de cunoscut. Am sa-l intreb pe fiul meu care este un microbist rau, rau de tot. Am sa trec pe la tine sa citesc cateva texte. Multumesc pentru comentariul tau.
0
NMdezarmanta confesiune! barbatul care vorbeste despre \"varful pangarit al limbii\", despre nasterea grea a cuvantului purificator...ce emotie perfida isca in femeia careia nu-i poate cere iertare:)
da, sensibilitatea si expresia pe care o capata in acest poem imi confirma o mai veche \'banuiala\"...
ceva ciudat...citindu-ti proza umoristica de la inceputuri chiar ma intrebam cum iti gestionezi, cum iti exprimi sensibilitatile...uite ca de la o vreme incep sa inteleg.
da, sensibilitatea si expresia pe care o capata in acest poem imi confirma o mai veche \'banuiala\"...
ceva ciudat...citindu-ti proza umoristica de la inceputuri chiar ma intrebam cum iti gestionezi, cum iti exprimi sensibilitatile...uite ca de la o vreme incep sa inteleg.
0