Violetta

... întrebam din ochi și nu se întâmpla nici un foșnet în frunzișul moale apoi plecam să ajung primul \"în locul unde oamenii / își leapădă crucile ca niște petale\" \"visând cocori ce dansează sirtaki pe laptop\" ... priveam cum sângele inspira nevăzute mirosuri apoi, \"mângâind aerul ca un mulaj / al umbrei unde te-am întâlnit\", te sanctificam în spații industriale sătulă să devii doar o femeie matură și atât ... dar spune-mi Vlade, măcar un inel de plastic roz de ce nu i-ai dăruit? ... mulțumesc de ospitalitate, la bună citire / veghere :)

Vlad îmi pare stranie prin construcția sa metaforică poezia ta. îmi place. cred că faci un ocol până să ajungi iarăși la tine, dar nu este dăunător textului, dimpotrivă...

aș vrea să revin asupra acestui text, dacă îmi permiți.

poezia ta e ca un vis nebun. si ma ametesti, amesteci ariile lexicale cum numai tu poti s ao faci uneori!

imi place \'ți se face deodată frică de electricitatea
câmpurilor de forță ale tristeții\'

ce imagini puternice are strofa a doua...

...ies din poezia ta cam nauca. violetta ta nu e cea dintr-un cantec de demult pe care il stiu eu. Violetta ta e plina de dorinte , e posedata de ele si la randul ei... subjuga.

fara campii de forta ai tristetii, demonii nu ar purta umbrele violette, in locul de adunare al fumatorilor de narghilea si nu ar avea nici o sana sa se intalneasca: purtatorii tramvaiul roz.
universul ar fi diurn si pustiu, plin de limuzine fara de sens.

Florin... aici m-ai prins... inelul acela de plastic roz nu se potriveste insa deloc... ori unul din platina ori deloc.
Ioana... interesant modul in care ma percepi... poti reveni oricand... e o bucurie prezenta ta aici.
Dana... ai cam multa dreptate... incep sa cred ca devin previzibil :)
Carmen... o incantare comentariul tau... chiar la misto sa fi fost facut si tot a meritat hazul :)

Andu,

Comentariul nu a fost deloc la mișto, pentru că nu pot glumi cu poezia adevarată, chiar dacă greșelile mele de ortografie tradează o anumită superficialitate.

Îmi cer scuze pentru ele, și-ți mulțumesc pentru violette. Este plăcut să primești în dar, daruri.

Voi reveni în locul în care oamenii nu au uitat să mângâie aerul fară grilaj, și umbrele mai au curajul să se întâlnească pentru a purta povara Tramvaiului Roz, chiar dacă n-am învațat să-mi lepăd crucea ca pe-o petală.

Carmen uite cred ca m-ai confundat... Andu e un barbat onorabil dar nu e Arhonte... oricum tu ai comentat poezia...multumesc pentru cuvintele tale si te mai astept.

Vin aici poate pentru ca nu exista intamplare, ci doar ceea ce ne dorim tare de tot (asa cum se va descoperi acel sub-quarck, intocmai de aceea).
Carmen a inceput sa ne confunde, nu stiu daca asta e de bine, mai vladi, hai sa ne gandim un pic amandoi la asta pana ne vedem.
Nu vreau sa insist prea mult in off-topic, cred ca am facut-o de prea multe ori si mi-am primit perdaful.
Textul abunda in simboluri, unele mai septice decat altele. Poezia asteapta la usa, insa. Noroc ca (mi-a spus asta chiar aseara) nu si-a pierdut rabdarea inca.
In cazul tau, desigur.
Bobadil.

am intrat, am iesit, iarasi am intrat si iarasi am iesit de aici.
ti-am lasat niste cuvinte si de fiecare data le-am gasit injumatatite. cineva muscase din ele.
cam asta este atmosfera in text. nu stiu, e ceva, si nu esti tu.
pana la urma nu mi-a displacut, insa...

Bine lucrat și interesant text! Or, asta ar fi de reținut, pentru că la urma-urmelor acest cocoloș de imagini, ieșind din sine însuși și recompunându-se asemenea melcului, dă un farmec aparte întregii construcții. Sunt sigur că vom mai auzi vorbindu-se (și întotdeauna frumos) despre acest Poet.

ok
în primul rînd eu aș mai țesăla animalul ăsta că e prea stufos. aș renunța definitiv la următoatele versuri:
\"dau foc versetelor bucuriei urci
într-o mână ca un tramvai roz
unde faci dragoste cu vatmanul
până la prima în locul unde oamenii
își leapădă crucile ca niște petale\"

apoi aș renunța la \"și\"-urile din prima strofă.

în strofa a doua \"cu inimă\" e un loc prea comun.

în rest, te urmaresc

Titlul îmi aduce aminte de Timpuri Noi și deja nu mai pot fi serioasă. Poate prea mult anatomic explicit în sensul că se oferă pe tavă ca și simbol, nu îmi place mie prea tare \"lepădatul\", are o sonoritate puțin poetică.

Andu... treaba grea cu aceste confuzii... mai stii ce poate iesi? :) Sa inteleg ca textul ar trebui reincadrat daca nu e poezie. Fii mai indraznet, uita-te si pe sub fustele Violettei.
Thais... uite... ai intrat, apoi iesire si iarasi... poate de la atata curent intra si ceva poezie aici :)... subtitlul, hmmm.
George... ai prin ideea... nu poti sugera ordinea cand faci un poem despre haos.
Virgile... are parul lung Violetta asta dar iti multumeste ca ti-ai dat silinta sa folosesti un pieptene... am preferat sa folosesc \"cu inima\" tocmai ca nu e un loc comun... inainte ma gandisem la \"cu dragoste\".
Simona... sigur nu e vorba de o Violeta obisnuita care ducea galeata la gunoi ci poate de o curtezana de moda noua ce foloseste laptopul sau chiar o Traviata :) Anatomicul e normal sa existe ca e poezie erotica (carcotasa cum esti daca scriam simbolic ai fi zis ca sunt prea abscons:)) iar \"lepadatul\" are o semnificatie pagana, de renuntare nu numai la obiectul in sine ci si la ceea ce semnifica acesta, in cazul de fata credinta.
Multumesc pentru ca v-ati oprit aici, ati citit si i-ati scris Violettei :)

Imi cer scuze! Comentariul era pentru Albu!
Stiu ca ar trebui sa ma opresc aici si sa nu mai incerc sa spun nimic in apararea mea si totusi fara sa vreau, asa cum fara sa stiu mi-a venit in minte numele lui Andu, a carei pagina o vizitasem in 28 sau 29 martie, aceasta intamplare imi aduce in minte o foarte frumoasa imagine petrecuta
intr-o poezie in fata unei porti:

\"Cine-i acolo?
Tu!\"

si-mi mai vine in gand, o poezie a lui Nichita despre hoti si judecatori spunandu-si privindu-se:\"pe maine,pe maine!\", si-mi cer iar si iar, iertare si astazi si maine cand mi-as dori sa am putinta de a nu mai gresi.

Pe maine!

Carmen... nici o problema... nu iti fa griji degeaba... se intampla :)