descantecul acela...

mi-a placut poemul tau! sunt grabita acum, am sa revin mai tarziu...tineam sa-ti spun ca poezia ta lasa urme frumoase.
cu drag.

revin sa ma \'explic\': mi-a placut pentru ca printre atatea alte feluri de a vorbi despre refacerea lumii odata cu orice noua iubire, tu l-ai gasit pe cel simplu, firesc lapidar si cu atat mai emotionant:\"când visăm împreună aripile noastre rămân
in afară
îngustarea clipelor ne poate răni
când mergem alături\"
si
\"am putea multiplica aerul
l-am putea tipări
cu însemnele noastre \".
iti dau dau dreptate. am citit cu emotie.

poezia pe care o scriu imbraca uneori hainele evadarii
din lumea stramta de care ma lovesc, mi-e greu sa respect traiectoria unui timp in care nu se intampla nimic
iar atunci prelungesc imagini inchipuite...:)
ma bucur ca impartasim aceleasi emotii, o noua iubire inchipuita (sau nu) inseamna refacerea unei lumi, a unui univers, iar felul simplu de a spune asta simt
ca se potriveste mai bine cu ceea ce simt eu,
iti multumesc pentru comentariu, inseamna mult
pentru mine, esti binevenita oricand stiu ca esti un
cititor atent
cu drag Anana