rupt de podea ca din cuie

un titlu surprinzător și de efect. îmi place
mersul textului în desfășurare e cadențat și se menține
în acel spațiu turbulent în care stările vin și se completează

*realitatea fierbe până te-apasă
să mă simt îmi tot spun ca acasă
las fereastra uscată din mâini
o hrănesc cu iarba albastră
mătura cu coadă a melancoliei
scutură fărâmele negre de gând
steaua mea blândă se-mbracă de sărbatoare
se va lăsa (pesemne)(o vreme)
privită-ndelung
adevărul zgârie strecurând umilințe*


mi-a plăcut

cu plăcerea lecturii

același,
teodor dume,

sunteti o scumpete de Poet !
de aceea întelegeti ....sui sunteti mereu la obiect!

deschide poarta către un spațiu vital din care se dorește o evadare ,poate \"adevărul zgârie strecurând umilințe\",îndrăznesc să spun că am trăit o asemenea stare, e multă suferință care \"defilează-n oglinda tristeții\"până ce \"sufletul își va găsi cetate si scut\",impresionat , cursiv, coerent până la final, un text bun , nu am posibilitatea să ofer stele,Doamnă Mamier, le aveți din inimă

cu toată prețuirea,L

sufletul tau feminin si deci \"geamana\" cu al meu a \"citit \"imediat aceleasi luminite rosii care semnalizeaza pericolele existentiale la tot pasul,vulnerabilitatea fiintei,goana utopica pentru a fi fericit \"en continu\"
merci pentru comentariul sprinten si amical,interesant ca tot ce vine dinspre \"luminita\"

\"Rupt de podea ca din cuie\" ...
titlul ,pentru mine, este partea forte a poemului; l-am \"lucrat\" si m-a \"lucrat\" intreaga zi...el insusi fiind un poem reflexiv...
Cu simpatie,
Jo

jo ,m-am decis cu greu la alegerea titlului ,dar datorita voua încep încet ,încet sa -l accept si eu cu mai multa convingere ca pâna azi
cred ca avem multe pioni în comun pe tabla de sah a emotiilor si trairilor
de aceea comentariul curge de la sine în sensul poemului

m/am oprit asupra acestui poem optzecist ca/i de/un intelectualism rasfatat, te invita sa te opresti asupra fiecarui vers, iar in final ramai cu o amintire placuta.

\"Rupt de poadea ca din cuie\" (frumos!) și apoi, o alunecare firească în mîinile și culorea tristeții: \"las fereastra uscată din mâini o hrănesc cu iarba albastră\". Este un suflu puternic în tot poemul, iar \"caracatița melancolică\" întregește (dinspre centru venind) scrierea.

lectura ta denota similitudini în trairile noastre ,în \"cuiele\" existentei uneori absurde,în cautarea absolutului si a perfectiunii ,însetati si înfometati de viata ,care este cel mai frumos cadou
merci
iarina

merci ioana de trecere
optzecist sau nu ,pentru mine este un poem care reprezinta un univers feminin care este acelasi pentru multe din semenele de astazi,nu numai optzeciste
etichetele sunt poate depasite...eu citesc textele dar nu le prea clasific,e u însami m-am îndepartat demult de propriul meu clasament...încerc în orice caz...

Angela,
am citit cu placerea lecturii. un text bun. intre fereastra si realitate, universul \'\'rupt de podea ca din cuie\'\'. felicitari!

acest semn inimos face ca fereastra acestui poemu este AZI mai putin uscata si paste iarba nu numai albastra ci de culorile \"curcubeului\"
cu simpatie

citind am simtit ca sunt intr-o cusca de unde trebuie sa evadez, toti sunt contra mea, dar eu trebuie sa ma ridc deasupra. e foarte frumos ce ai facut tu in poem... fiecare vers spune despre ce, cum si cat- vigilent ma uit in jur si vad ca sunt doar intr-o camera simpla: spatiu limiteaza trupul, dar eu limitez conditia lui epistemologica.

o poezie foarte realistica, pe placul tuturor.
metafora: \"adevărul zgârie strecurând umilințe\" este una dintre cele pe care le voi tine minte, mreaja de realitate din ea este impresionanta, mai ales ca exprimarea face parte dintr.o secventa mai mult imaginativa.

titlul e cel ce atrage atenția. Din fericire, e bine susținut de text. Poate e puțin altfel, are o sclipire pe care nu o pot localiza. Ansamblul acestuia dă senzația de bine scris. Am citit și mi-a plăcut.
LIM.

maria
am apreciat trecerea ta si te asigur ca multe din spusele tale mi-au dat de gândit caci în analiza ta este multa maturitate pentru o tânara poeta ca tine
ca atare ca sa te \"cunosc \" mai bine voi vizita pagina ta cu cea mai amicala placere
LIM,
am înteles ca titlul era riscant dar nu avem dreptul sa ascultam vocea spaimelor ci vocea \"curajului\"
lecturile tale stiu ca sunt fidele si pentru mine acest lucru conteaza foarte mult
în acelasi timp stiu ca ne vom spune adevaruri care uneori pot jena un pic dar nu vad alta cale într-o discutie constructiva
nimeni nu are timp de pierdut
merci amigo!

multumesc. oricum poezia a fost scrisa exact cand m.am inscris pe site asta care din pacate nu stiam ca exista... si in legatura cu rima si versul alb... \'poeziile mele\' au rima.. asta a fost singura combinatie de genu. o sa mai public cate ceva... imi place sa scriu intr.adevar. o sa tin cont de ceea ce ai spus. multumesc inca odata

poate spatiati dupa semnele de punctuatie, totusi...

aveti dreptate dar doar un curs de secretara mi-ar fi benefic
recunosc ca nu am timp sa ma perfectionez în acest sens
multi scriitori nu sunt capabili sa aiba permisul de conducere(eu îl am!!!),nu suporta zgomotul clapelor masinii de scris ori clavierul ordinatorului,nu suporta sa scrie decât cu un creion ...nefiind deloc marginiti
un autor care este perfect si bate la masina ori clape ca o secretara bine platita si perfecta nu poate fi un autor exceptional
m-ar îngrijora atâta tehnicitate
o parere despre text ,despre sufletul sau mi-ar fi facut placere
tehnica scrierii nu este cea mai importanta daca ar fi sa stabilim un clasament
sunt convinsa ca multi autori talentati nu îndraznesc sa apara pe agonia pentru ca nu au acest savoir-faire
unii sunt de pe vremea când ordinatorul nu exista
e pacat sa nu poata fi printre noi,caci sunt sigura ca au talent si multe de spus

obisnuit cu revolte feminine. Finalul e rasunator.
\"mătura (cu coadă a) melancoliei\"

analizat și din exterior cumva, la rece, în mod obiectiv și necruțător. Un fel de rețetă a suferinței. Dezgolire și totuși disimulare. Cetate și scut, cum frumos spuneți dumneavoastră. Măreț și umil în același timp sufletul feminin. Complex până la ultimul zvâcnet însă. O poezie frumoasă, care te cutremură prin adevăr și prin intensitatea trăirilor. AZ

de ce nu sunteti obisnuit cu revoltele feminine?
ajung la concluzia ca sunteti fericit de a trece în viata fara experiente mai agitate
aveti noroc
eu sunt o mâncatoare de iluzii si o însetata de absolut
deci si o secunda neagra e suficienta ca sa am impresia ca universul se duce naibii
dar cu timpul am devenit mai înteleapta ,va asigur
cu prietenie

lectura facuta de tine acestui poem (care m-a eliberat de un \"of\" ,un \"junghi\" la suflet si la inima ) a sesizat foarte bine ca încerc sa eliberez adevaruri ,ca sondez infinitul feminin al senzatiilor în raporturile mele cu semenii ,ca \"triez\" ce mi-a facut bine si ce nu ,dar ca nu am gasit înca raspunsul adecvat,sunt în plin taifun relational,totul este tulbure ,deci umil si uman
paharul este plin...de lectiile vietii

Titlul intradevar este sugestiv, te indeamnă sa cobori in text, prefer insa finalul: bataile defilează în oglinda tristeții/mastile voastre mă mușcă de față/sufletul își cauta cetate și scut...
Vine ca o continuare firească a unor stări de fapt ce se regăsesc în formule profunde precum: realitatea fierbe pană te-apasă/mătura scutură fărâme de gând/steaua se-mbracă de sărbătoare/caracatița zvârle flori tuturor/bătăliile defilează-n oglinda tristeții.
O poezie care zgârâie, plăcut. Cu admirație, V.G.

analiza dvs foarte pertinenta mi-a facut placere si ma încurajeaza ,desi uneori retrospectiva interioara \"zgârie\" dar poate fi un drum spre \"cicatrizare\"
merci ,cu prietenie

Trebuie sa recunosc ca e un text bun de la inceput si pana la final. De mult nu mi-a mai captat atentia un poem pe aici pe agonia, la asta m-am oprit si am zis sa las un semn pentru ca merita. Foarte bine lucrat textul, imagini frumoase, interesant construite, sintagme poetice de asemenea. Chiar imi place. Felicitari pentru un text reusit!

Cu prietenie, Dia

draga dia,
comentariul tau este subtil si plin de finete si îmi insufla încredere cel putin cât o bataie de pleoape
timbrul poemelor dvs originale mi-este cunoscut si aprecierea mea este reciproca
ne vom mai \"intâlni\"!!!

multumesc de asemenea :)
sa ne recitim cu bine,
Dia