Vad Guzun

Bruiați de certitudini dubioase, mereu goi, îndopăm viitorul cu senzații false de plenitudine... Nu știu dacă am fost vreodată conștient de timpul care îmi paște omniprezența clipelor de bucurie.

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. (Sf. Evanghelie după Ioan 1:1) Sunt oameni care trăiesc din cărți, printre, fără, cu, lângă, numai, ca în cărți. Nu

Dacă n-ar încolți ura semănată de frumusețea risipitoare, binecuvântată de aspirații satanice, cercul vicios generat de rivalitate s-ar închide. Prostia șade bine pe masculul orbit de inocența

Încolțit de presupoziții, atunci când vrei să acorzi primul ajutor închipuirilor despre conflagrația în care vei avea și tu ceva de făcut, decizi să te sacrifici pentru salvarea acelor clipe de

Pângărind absolutul din mine cu fulgere de origine dubioasă acele ceasornicului țipau la geamurile sparte ale copilăriei rotindu-se în sens invers mușcând din libertatea în nisipurile căreia

Accesibil pentru toți înseamnă accesibil și pentru puțini. Imaginează-ți o pânză admirată de un orb, o femeie pipăită de un ciunt sau o arie ascultată de un surd. Pentru că toți înseamnă mai mulți,

Mă părăsește lava avidă de infinit și rămân un crater care expulzează infirmitatea sinelui dar nu cedez șuvoaielor de gând ce coboară pe panta abruptă a neliniștii poticnindu-mă de

În regia Venerabilului deghizat gânditorii vând teorii pentru un loc cât mai aproape de scenă pe pârtia fatalității în așteptarea arheologului divin două linii nedespărțite de

Creierul tău nu se mai eschivează de la aberații. Ideea! Plod al nenumăratelor atentate la adresa uniformului, chiar din momentul apariției s-a dezis de serviciile umilelor slugi ale recunoașterii

Morala care începe cu ”i” sucombă schituri vicioase strigăt cerebral în goană după impasul la care a ajuns imploră icoane spoite cu non-adevăruri să nu furnizeze iluzii progeniturilor avide

În raza de mii de speranțe a clipei în care transcend în vid semnificații schingiuite își exprimă urâțenia la soarele care menține agonia prostind câteva miliarde de încrezuți perforând

La fiecare căscat al lui Dumnezeu înfloresc spânzurători în craterul fecund al veșniciei. Paznicul lucrurilor care te dezgustă le culege, transpirând abundent de emoții, îl deranjează doar clefăitul

Tabloul clinic al mântuirii este furat de rama neorganică cu labele tăietorului sacru stigmatizat de indiferența crudă a visului se contopește cu mâzgâleli din colecția ieftină a istoriei sfidând

Timpul merge și fără mine la abator înghesuindu-l pe Dumnezeu în paranteze simboluri ies din beznă călugărindu-se în exaltarea unui act stări și nu spasme în orgii golesc orbitele de văz și

Dezvelesc hieroglife la răspântii de gând cu ochi de spaimă alunec în ritmuri nebune pe pojghița subțire a visului neterminat ce nu mă lasă să respir mituri ambalate în cutiuțe de aer din

Am cerut un strop de liniște să scot petele din agenda pe care o arunc din ea s-au decupat culori și nu sunt sfânt să tolerez escapadele celui care și-a însușit abuziv binele de unde

Prin porii de zbucium ai gândului suprasaturat cu enigme elimin litere în prisme de întuneric digerând trufia piramidelor golesc prostia de cuvinte pentru-un vis ce arde podul aruncat de

Gândul suflă incertitudini sonore în furnale de umbră note păgâne cu inexpresie lascivă înnobilează amurgul și așa fermecător al inocenței verbul confundă liturghia la care mă purta

Abandonând entuziasmul la periferia omagiilor aduse divinității de ordinul spiritelor profunde suport divagațiile entuziasmului ficțiunea plenitudinea religioasă a decăderii în camuflarea

Noaptea obișnuiești să admiri umbrele ce joacă nestingherite de nimeni hora plictisului proiectată mirific pe zidurile celulei văruite recent. Simți o atracție irezistibilă pentru membrele,

Rezultatele metabolismului ateic pictează deplasat capcane ce devin reale în imaginația bolnavă a mulțimii infinite de înfometați panem et circenses și vin stârvul meu nu mai întinde nicio

Cine nu a găsit prilejul în sine nu găsește nici în jurul său marile prilejuri. (Constantin Noica) Zbuciumul oferit cu generozitate de mister existenței

Femeie în drum arid bătătorit de copitele atâtor îndoieli ești caravanserai în care călătorul își adapă turma și dogorât de patimi trupul scânteie cenzura secolului ultramodern îți conjugă