Divinitatea, crima și mitul perfecțiunii
Bruiați de certitudini dubioase, mereu goi, îndopăm viitorul cu senzații false de plenitudine... Nu știu dacă am fost vreodată conștient de timpul care îmi paște omniprezența clipelor de bucurie.
Odă ipocriziei
Trosnesc în flăcări, se prăbușesc în tine, în ea, în noi, pereții uscați ai bibliotecii, ereziile, speranțele, revelațiile, concluziile, solzii, capcanele, considerația, slăbiciunile, măștile,
Dacă n-ar încolți ura
Dacă n-ar încolți ura semănată de frumusețea risipitoare, binecuvântată de aspirații satanice, cercul vicios generat de rivalitate s-ar închide. Prostia șade bine pe masculul orbit de inocența
Cot la cot cu inevitabilul
Încolțit de presupoziții, atunci când vrei să acorzi primul ajutor închipuirilor despre conflagrația în care vei avea și tu ceva de făcut, decizi să te sacrifici pentru salvarea acelor clipe de
Fibrele nefericirii
Cine nu a găsit prilejul în sine nu găsește nici în jurul său marile prilejuri. (Constantin Noica) Zbuciumul oferit cu generozitate de mister existenței
