în sens invers
Pângărind absolutul din mine cu fulgere de origine dubioasă acele ceasornicului țipau la geamurile sparte ale copilăriei rotindu-se în sens invers mușcând din libertatea în nisipurile căreia
convertire în intangibil
Mă părăsește lava avidă de infinit și rămân un crater care expulzează infirmitatea sinelui dar nu cedez șuvoaielor de gând ce coboară pe panta abruptă a neliniștii poticnindu-mă de
în regia Venerabilului
În regia Venerabilului deghizat gânditorii vând teorii pentru un loc cât mai aproape de scenă pe pârtia fatalității în așteptarea arheologului divin două linii nedespărțite de
laudă Croitorului
Morala care începe cu ”i” sucombă schituri vicioase strigăt cerebral în goană după impasul la care a ajuns imploră icoane spoite cu non-adevăruri să nu furnizeze iluzii progeniturilor avide
agonia
În raza de mii de speranțe a clipei în care transcend în vid semnificații schingiuite își exprimă urâțenia la soarele care menține agonia prostind câteva miliarde de încrezuți perforând
resuscitare
Tabloul clinic al mântuirii este furat de rama neorganică cu labele tăietorului sacru stigmatizat de indiferența crudă a visului se contopește cu mâzgâleli din colecția ieftină a istoriei sfidând
orgii
Timpul merge și fără mine la abator înghesuindu-l pe Dumnezeu în paranteze simboluri ies din beznă călugărindu-se în exaltarea unui act stări și nu spasme în orgii golesc orbitele de văz și
la răspântii de gând
Dezvelesc hieroglife la răspântii de gând cu ochi de spaimă alunec în ritmuri nebune pe pojghița subțire a visului neterminat ce nu mă lasă să respir mituri ambalate în cutiuțe de aer din
la margine de mâine
Am cerut un strop de liniște să scot petele din agenda pe care o arunc din ea s-au decupat culori și nu sunt sfânt să tolerez escapadele celui care și-a însușit abuziv binele de unde
răul Nil
Prin porii de zbucium ai gândului suprasaturat cu enigme elimin litere în prisme de întuneric digerând trufia piramidelor golesc prostia de cuvinte pentru-un vis ce arde podul aruncat de
note păgâne
Gândul suflă incertitudini sonore în furnale de umbră note păgâne cu inexpresie lascivă înnobilează amurgul și așa fermecător al inocenței verbul confundă liturghia la care mă purta
agresiune lirică
Abandonând entuziasmul la periferia omagiilor aduse divinității de ordinul spiritelor profunde suport divagațiile entuziasmului ficțiunea plenitudinea religioasă a decăderii în camuflarea
panem et circenses
Rezultatele metabolismului ateic pictează deplasat capcane ce devin reale în imaginația bolnavă a mulțimii infinite de înfometați panem et circenses și vin stârvul meu nu mai întinde nicio
femeie
Femeie în drum arid bătătorit de copitele atâtor îndoieli ești caravanserai în care călătorul își adapă turma și dogorât de patimi trupul scânteie cenzura secolului ultramodern îți conjugă
ispită
Prelații defrișează dorința sterilă a Evei de a înțelege care este binele și care este răul ........................................ femeia gustând din fructul iradiat cu toată că avea în
spaimă
Senzații false de ademenire frământă carapacea încolțită de minuni în nimicnicia spartă întru nemurirea golanilor ce murdăresc sideful cerului păgân cu spaima lor ejaculată în noaptea de
focul ce se stinge
Existența râvnită de lut cu apetit concupiscibil umple venele extazului sinistru prin noi jucării ale brațului secular retează tandru muguri Seva-fără-de moarte nu e dans exotic al
joc
În poala acestui timp de dincolo de bolboroseala moașelor ghemul acela vânăt de frig asfixiat de culori se juca de-a războiul cu mine mine adevărate iar bastoanele citeau noutăți în dosul
evadare
Reclama scheletelor de pești milenii are un succes nebun gem sub timp altarele bisericuțelor din plastic Atotștiutorul evadează zadarnic este căutat în ceruri se răspândește zvonul că nu va
urâtă
Când vei plesni de verde ce ești adjudecând plodul anotimpurilor în care se scutură chiștoace înveninate de azur de linii drepte execuția celui care te-a făcut urâtă se va stinge în brațele
memorie
Memoria cârpă suprasaturată de evenimente izgonită din cochilia primordială despoaie de coajă materia sucul ei umple gropile abisale ale necunoașterii dar sămânța revelației stearpă rămâne și
vis
Alchimist trufaș al speranței visul se reîncarnează în intimitatea nenorocirii mă pândește cu ochii injectați ai păsării de bronz așteptând extirparea nervului vag al răbdării dar saltul în
ramură verde
Puii, mâțele, câinii pe care i-am îngropat sub zarzărul din fundul grădinii se ridică acum din pământ și piuie, miaună, urlă prin ramura verde ce crește din ciotul putred al fostului
