Poezie
memorie
1 min lectură·
Mediu
Memoria
cârpă suprasaturată de evenimente
izgonită din cochilia primordială
despoaie de coajă materia
sucul ei
umple gropile abisale ale necunoașterii
dar sămânța revelației stearpă
rămâne
și timpul siluit de prostie
printre lacrimi nu vede
cum locomotiva
divină
se aruncă peste ambrazura infinitului
pedepsind
experiența negativă a ezitării
012425
0
care nici pe o linie logică nu stă în picioare.
mă minunez și eu că stă, în schimb, bățos pe prima pagină.