Poezie
convertire în intangibil
1 min lectură·
Mediu
Mă părăsește lava avidă de infinit
și rămân un crater care expulzează infirmitatea sinelui
dar nu cedez șuvoaielor de gând ce coboară
pe panta abruptă a neliniștii
poticnindu-mă de presentimente
ajung să scriu frânturi de doină extenuată
strivit de inspirația care-mi plivește
tentativele de convertire în intangibil vis
dar nu renunț pentru reflexe de libertate decorativă
cusute cu ața umilelor repere
la grămada de dimensiuni uzate care-mi sfâșie inima
inconștientă de apropierea buldozerului
mă doare miopia lor
remediu pentru larve cu ale căror pupe se contopesc erorile
cine te va depista
să piară riscul degenerării dramei unui trist destin?
023.221
0
.....
\"la gramada de dimensiuni uzate care-mi sfâsie inima/inconstienta de apropierea buldozerului\" etc
un limbaj direct ,riguros care se lasa traversat de cristalul gândurilor.
între vena lirica si reflectia intelectuala exista un hotar imperceptibil,o dorinta de a suprima orice edulcorare a tonului
poate ar trebui sa se evite(pe alocuri) un ton prea lapidar,sec,rece.
poemul pluteste într-o angoasa perceptibila în fata absentei si indiferentei care împiedica \"lava sufletului\" sa existe.
poetul aspira la o limpezime si o coagulare verbala ,amesteca stari ca un alchimist care cauta febril\"la pierre philosophale\"