Monica Mihaela Pop

... tuturor fetelor, doamne sau domnișoare, le doresc ca viața să le fie împletită cu bucurii, împliniri și numai gânduri bune! Din suflet, la mulți ani!

E iar 4 martie! Încă un an se adaugă, greu, peste timpul acoperind adânca și atât de zbuciumata mare subterană de îngeri, acoperiți de zidurile neîndurătoare ale lui martie 1977. Ne-a rămas

spânzurată în perdele ziua de-abia mai respira, trupu-i istovit se întindea simptomatic a moarte stele plictisite, prizoniere în colivia unei constelații nefericite, făceau reverențe

Inspirat din \"tot vorbeam despre îngeri\", scris de Filip Pasager clandestin în nacela ventriculară nici nu știu când, mușcându-mi de încheieturi somnul capilarelor te-ai furișat orfan de

Ninge banal, ca într-o zi de miercuri. Bezmetici cad, așa, la întâmplare, Rătăcitori din prea înalte cercuri Fulgi mari. Și se topesc pe felinare. Ninge șoptit, petală cu petală, De

Lucrurile frumoase ... ... ajunul Crăciunului, zăpezile copilăriei colindătorii, vacanța meritată nopțile strălucitoare, zilele pline, prietenii de suflet, familia reunită, zâmbetul de

Din tot ce-ar fi putut să mai fie a rămas între noi o urmă, răsturnată ca un pătrar de lună tolănit la umbra nopții, Alăturate, palmele întinse par un câmp de război, proiecție inversă,

Lasă! Acum e târziu! N-ai știut să mă citești, sau, poate, pur și simplu nu ai vrut. Oricum, în locul meu îți rămâne o copie fidelă, autentificată, pe proprie răspundere, conformă cu originalul. Cea

îmbrățișarea încă mă mai doare absența ta mă rupe în fâșii dar toate-aceste răni usturătoare tu niciodată n-ai să le mai știi. n-ai să mai știi nici plânsu-mi, nici iubirea, surâsu-mi

S-au așezat în jurul meu, turcește, Din π în π, pe cercuri luminoase, Două duzini de gânduri mătăsoase Prinzându-mă-ntre ele ca-ntr-un clește. Fumându-și narghileaua temporală Mă

M-am născut în vremea îngropărilor de frunze, izgonite din raiul foșnitor al copacilor până înapoi, în semințe. Nedumerit, țipătul meu a încremenit două anotimpuri răstălmăcindu-mi-le de atunci,

Un vis prelungit în ecouri deșarte, Tăiat asimetric din șoapte de veci, Mă calcă, din pleoapă în pleoapă, a moarte, Lovindu-și de mine călcâiele reci. Bacante de ceață dansează-n

Adio, Doamnă! Sunt tânăr, Doamnă, și mă doare-n cot De vorbele-ți mieroase și absurde Ce le împrăștii-n juru-mi peste tot Cu insistența unei babe surde. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr

Șeful e mereu ursuz De aceea, secretara Se deschide-n unghi obtuz Ca să(-i) îmblânzească ... fiara! 5 noiembrie 2003

Pășind numai pe culoarul stâng al Trecerii mizez cu nonșalanță pe surâsul siamez curcubeului, crescut, Făt-Frumos din lacrimă, în căușul pieptului meu. Din timp în timp fac bungee jumping cu