sinergii matinale

\"corp comun în stare de grație\" frumoase cuvinte, mihaela, de fapt toată poezia curge liric în meandre de iubire... câteodată însă plata iubirii e prea mare... frumos!
numai bine!

\"șchiopătam în oftaturi prelungi visele suspendate
de cârligele genelor\" - frumoasa imagine, ca de altfel intreaga poezie, o stare matinala a liniilor curbe ale iubirii.

Ștefan, ca întotdeauna, trecerea ta pe aici îmi adaugă un zâmbet în suflet.
Geta, oare cum ar fi să putem scrie despre iubire așa cum o trăim?

Vă îmbrățișez!

M-a impresionat finalul, fara cuvantul \"prada\", pe care-l consider in plus, afecatnd chiar farmecul poeziei din aceste randuri:\"oare,/ nu era mai simplu să ne lase în plata / iubirii?\" (Ti-am respecatat pauzele de vers, dar nu ratez ocazia sa-ti spun ca nu vad logica unei pauze intre cuvintele \"plata\" si \"iubirii\". Tendinta aceasta de a nu tine cont, da, exista poate nu numai pe site, dar...).
Ca intotdeauna, te-am citit cu placere!

Imi place poezia.
Remarc:
\"...dimineața ne împungea pleoapele cu ace de lumină...
...șchiopătam în oftaturi prelungi visele suspendate...\"
...si mai multe, dar, totusi, ma mai impiedic de cate un amanunt-doua: daca ai ales punctuatia, atunci cred ca mai ai de completat pe ici-pe colo cu cate o virgula, de exemplu:
\"...potrivnică
dimineața ...\", aici ar merge virgula, de fapt, se cere; apoi \"...si franti, schiopatam...\", daca ai folosit virgula dupa \"franti\" trebuie folosita si inaintea lui pentru a-l contrage, daca nu, nu o mai folosi deloc, nu poti lasa asa inaintea verbului...
Poezia imi place, ne mai citim, ca intotdeauna! :)
D.D.

Am făcut oareșce schimbări. Mulțumesc!

Mai bine zis le voi face, mâine probabil pentru că azi nu mă lasă site-ul și nu știu de ce.

s-a rezolvat.
cand mai descoperiti erori va rog sa imi trimiteti imediat un email cu copy&paste al erorii.

Trezirea de dimineata cand iubirea e o sinuoasa franta si totul devine potrivnic. Sa fie mai simplu prada iubirii ? dar suntem, nu trebuie sa ne dea voie altcineva. Ca ne-mpunge lumina cu acele ei si ne musca de talpa sarutului, ca ne impunem ritualul muncii, al imbatranirii si mortii, face parte din jocul acestui petic de viata. Atomilor le place sa mai stea, daca tot au fost franti de liniile curbelor corpului comun cu pori.
Multi sunt lasati prada viselor suspendate, si mai multi cerurilor neutre.
Fii fericita de starea de gratie.

Radu, mă gândisem să-ți trimit email dar pentru că mă grăbeam foarte tare nu am mai făcut-o. Oricum, mulțumesc! :)

Tudor, marea mea șansă în viață a fost, întotdeauna, faptul că sufletul meu a fost și este într-o continuă stare de grație. Din fericire!

Cele bune!

La treaba cu bleu ciel ne asemanam (V. poezia mea \"Turnul\", te rog). Eu obisnuiesc sa adaug galbenul intr-o incercare turneriana de a exprima realitatea. Imi place ca esti concisa. Cat despre concluzia poeziei, sper ca esti de acord cu mine ca totusi exista lucruri mai simple decat de iubirea. Iubirea te ajuta se te apropii foarte mult de absolut dar cred cu tarie ca mai existe niste vame (v. dogma crestin-ortodoxa) pana in Eden.

Monica, eu sesizasem mai demult că trăiești o stare de grație, mai ales prin intermediul poeziei. Probabil că ai vrut să îi răspunzi altui Tudor...din dinastia Tudorilor!

:))))))
Așa e Tudor! Și se pare că starea de grație înseamnă la mine și aiureală. Oricum, fără întenții ascunse, te-am făcut să-mi citești textul :))
Acum însă am o mare problemă: cui să adresez acest comentariu, ție sau lui Nicolae Tudor?
:))

.ro

Aurelian, cred că ești prima dată la pagina mea, sau poate că e doar primul comentariu :). Ai dreptate, iubirea nu se numără printre cele mai simple trăiri, ba dimpotrivă.
Îți mulțumesc pentru trecere!

Permiteti-mi sa ma prezint :
Soldat Tudor, cu voia dv «...de poezie ro » !
Si-n ziua cand voi ataca Fortul, voi deveni ...
EROU !
Ta-ra –ta-ta , ta-ta –ta ta...

Cit de bine spunea H. Heine ca exista oameni care isi inchipuie ca ar cunoaste bine pasarea numai pentru simplul fapt ca au vazut oul din care a iesit, ceea ce imi intareste convingerea ca exista o mare diferenta intre cele doua verbe a da si a darui desi ambele exprima o actiune., Poti sa-i dai cuiva bani sa-si cumpere o bucata de paine dar nu-l ajuti prea mult, daca el e bolnav de singuratate si nu are cu cine sa o vorbeasca impartind bucuria sau tristetea unei trairi.
Aceasta inseamna in imaginatia mea, distanta dintre doua suflete in empatie luind ca unitate de masura zborul.
Imi plac poeziile tale in care ma regasesc de multe ori. Pe tine te-a muscat cu iubire de talpa piciorului muza inspiratiei, daruindu-te cu sensibilitate, delicatete si har, pe mine, o muza al carui nume nu-l cunosc dar care ma face sa te citesc la nesfirsit.

Adriana, cât ești tu de drăguță!
Mă bucur mult pentru că-mi citești poemele. E o bucurie în plus!

Cele bune!