Poezie
Poema tie
2 min lectură·
Mediu
Iubita mea, soarele cerului meu
Unde ești, când inima mea foc pompeaza?
Unde ești, când pe miocardul meu sta proiectat zâmbetul tău?
Unde ești, când Universul meu se naruie lânga chipul tău?
Am căzut în gaura neagră a luminii ochilor tăi
Și am murit, și am renăscut ca pasărea Phoenix din propria-mi iubire,
Și am devenit Uitarea ta.
De ce nu ma lași să trăiesc liber?
De ce exiști?
Dumnezeule, cum ai putut crea un alt Dumnezeu?
Nu te-ai gândit că El nu ne iubește?
De ce ai creat un Dumnezeu de Piatră și Aur?
De ce ai creat un Dumnezeu pe care numai eu îl recunosc?
Exist din ce în ce mai rar, iubire...
De ce mă urăști că mă prosternez în lumina existenței tale?
Am deschis împreună cutia Pandorei și am găsit o săgeată de-a lui Cupidon
Și ai luat-o și mi-ai înfipt-o în inimă,
Și ai scos-o din inimă și mi-ai înfipt-o în inimă
Și ai scos-o din inimă și mi-ai înfipt-o în inimă
Și din inimă mi-am scos Infinitul dragostei mele și ți l-am dat ție zeița mea,
Iar tu mi-ai dat Neantul și m-ai întors în Haos
Și am murit, și am renăscut ca pasărea Phoenix din propria-mi iubire.
002120
0