Poezie
despre moarte, pe dos
1 min lectură·
Mediu
mai demult,
mi-am așezat iluziile pe un cerc
desigur, vicios,
cu gândul să le întreb, pe rând, cum li se pare
că se poate muri mai frumos
știți,
moartea e pentru mine o chestiune
de gust
însă
toate au început deodată să-mi spună
că, de obicei, florile mor din dragoste, câte două
de mână,
că stelele nu mor nicicând de singurătate,
ci doar suferă de acrofobie și cad, cu regrete prelungi
marmorate
iar copacii se sting cel mai des în picioare,
din mândrie sau, cine știe, poate
din întâmplare ...
așa că,
nici până azi n-am aflat cum se poate muri
mai frumos:
cu ochii larg deschiși, a căutare,
sau
cu pleoapele lăsate și genele
ușor întoarse
pe dos
0205.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “despre moarte, pe dos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/64574/despre-moarte-pe-dosComentarii (20)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FAFAFlorin Andor✓...frumusețea poemului tău m-a cucerit cu tot cu suflet...o steluță platinată de la mine pentru forma, ritm, muzicalitate, delicatețe și toate energiile adunate înlăuntrul lui dăruite nouă...mă bucur că te-am citit astăzi :)
0
MEUn cunoscut și drag poet îmi povestea, cu ani în urmă, că adolescenții scriu cel mai frumos despre moarte deoarece, datorită vârstei, nu pot aproxima dimensiunea nimcniciei acesteia. Nu știu dacă ești adolescentă dar, cu siguranță, ai scris un frumos poem \"adolescent\" despre moarte.
Îți doresc să ai o viață frumoasă.
Maria
Îți doresc să ai o viață frumoasă.
Maria
0
MPFlorin, cititor drag, eu mă bucur să te regăsesc aici!
Maria, adolescența, ca vârstă, a trecut destul de demult. Acum îmi trec viața cu privirea înainte și sufletul rămas în copilărie, încercând să găsesc bucurii în tot și în toate.
Cele bune!
Maria, adolescența, ca vârstă, a trecut destul de demult. Acum îmi trec viața cu privirea înainte și sufletul rămas în copilărie, încercând să găsesc bucurii în tot și în toate.
Cele bune!
0
MPMaria Ene
0
DP Si de data asta imi place poezia ta, Mihaela! Pare simpla, dar este tare frumoasa!
Remarc:
\"...florile mor din dragoste, câte două
de mână,
că stelele nu mor nicicând de singurătate,
...cu pleoapele lăsate și genele
ușor întoarse
pe dos\"
...imi plac aceste versuri, dar constructia poeziei e tare faina si ea; singura chestie ar fi ca pare neterminata...dar, cate am putea spune despre moarte...
La re-citire!
D.D.
Remarc:
\"...florile mor din dragoste, câte două
de mână,
că stelele nu mor nicicând de singurătate,
...cu pleoapele lăsate și genele
ușor întoarse
pe dos\"
...imi plac aceste versuri, dar constructia poeziei e tare faina si ea; singura chestie ar fi ca pare neterminata...dar, cate am putea spune despre moarte...
La re-citire!
D.D.
0
MPDa Geta, viața e un șir continuu de întrebări. Doar răspunsurile sunt mai puține.
Daniel, poemul pare neterminat pentru că așa l-am vrut, (vezi și titlul). Eu nu privesc moartea ca pe un sfârșit, ci mai degrabă ca o trecere, o continuare, altfel.
Vă mulțumesc pentru păreri!
Daniel, poemul pare neterminat pentru că așa l-am vrut, (vezi și titlul). Eu nu privesc moartea ca pe un sfârșit, ci mai degrabă ca o trecere, o continuare, altfel.
Vă mulțumesc pentru păreri!
0
FFo poezie ca un cantec.
cu sunete calde, calme, prelungi, usor triste, usor rezemnate, dar calme.
mai ales strofa a doua mi-a placut mult, Monica.
frumoasa imaginea florilor murind doua cate doua din dragoste si a stelelor ce cad cu regrete prelungi...
cu tot binele,
Dana
cu sunete calde, calme, prelungi, usor triste, usor rezemnate, dar calme.
mai ales strofa a doua mi-a placut mult, Monica.
frumoasa imaginea florilor murind doua cate doua din dragoste si a stelelor ce cad cu regrete prelungi...
cu tot binele,
Dana
0
MPȘtii tu ce știi, Florina. :))
Mă bucur pentru părerea ta!
Mă bucur pentru părerea ta!
0
FFerata:
resemnate.
multumesc,
aceeasi
resemnate.
multumesc,
aceeasi
0
VAImi aminteste de Sorescu: \"in fiecare seara adun scaunele si incep sa le vorbesc\". Original, dulce-amarui, dar lasa un zambet pe buze. Ca o zi de toamna.
0
GPDistincție acordată
Poemul tău are ritm, muzicalitate și infinită delicatețe. Și, cel mai important pentru mine, \"a vorbi despre moarte\" nu îmi mai produce frisoane pe șira spinării. Îmi place.
0
MPBine te-am găsit Andrea! Și mie îmi place Sorescu, voiam să știi asta. :)
Gabi, mulțumesc pentru vizită și înstelare! Și sigur, moartea nu trebuie neapărat să ne înfioreze. Asta depinde numai de noi!
Cele bune vouă!
Gabi, mulțumesc pentru vizită și înstelare! Și sigur, moartea nu trebuie neapărat să ne înfioreze. Asta depinde numai de noi!
Cele bune vouă!
0
MPBineînțeles, comentariul anterior era pentru Andrea și Gabi.
0
CHDistincție acordată
La tine, Monica, am intalnit, personal (posibil sa ma insel), doua tipuri de poeme: unul caracterizat de gingasie si delicatete, iar celalalt - hotarat, infipt, cu umor. Cred ca pe acesta il incadrez in prima categorie. Frumos, aerisit, asa cum imi place mie. Imi ramane doar sa aprofundez, sa ma cufund un pic in sensuri...
0
MPCristina, nu pot decât să-ți mulțumesc! Părerea pe care o ai despre textele mele se poate extinde și la persoana mea. Nu e nici o diferență! :)
Și spun asta cu toată modestia.
Și spun asta cu toată modestia.
0
VTDa. M-ai făcut să mă simt încă odată foarte tînăr. Și are și muzicalitate. Florile, stelele, copacii.... dragoste, regrete, demnitate... Ai stîrnit o întragă filozofie în mintea mea....
0
ISM-a emotionat deplin...n-am intalnit o expunere mai frumoasa a mortii...stii sa faci din momentele tale mai negre ceva ce lasa sa se intrevada o farama de speranta...Sper ca iti face bine ca scrii astfel, si chiar vezi frumusetea asa, pentru ca nu mi-ar placa daca te-ai lasa influentata de vanturile vietii, si ai uita de galben!
0
MPVirgil, îmi pare bine să te găsesc aici, cu atât mai mult cu cât e un text pe care îl iubesc în mod deosebit. Și mă bucur că prin această alăturare de cuvinte simple am reușit să te aduc în starea de grație a tinereții.
Camelia, ca de obicei, îți regăsesc aici o parte din suflet.
Ce-aș putea să-ți spun? Da, eu văd în orice o fărâmă de speranță și chiar dacă genunchii îmi sunt uneori zdreliți de pietrișul vieții, sufletul mi-l păstrez întotdeauna viu și curat.
Vă mulțumesc pentru prezență și apropierea de ceea ce înseamnă sufletul meu!
Camelia, ca de obicei, îți regăsesc aici o parte din suflet.
Ce-aș putea să-ți spun? Da, eu văd în orice o fărâmă de speranță și chiar dacă genunchii îmi sunt uneori zdreliți de pietrișul vieții, sufletul mi-l păstrez întotdeauna viu și curat.
Vă mulțumesc pentru prezență și apropierea de ceea ce înseamnă sufletul meu!
0
MPCarolina, mă bucur că prin tine am mai câștigat un cititor!
Chiar dacă mă întreb uneori cum se poate muri frumos, nu cred că asta e important. Consider că cel mai mult contează să trăiești frumos, să știi să te bucuri de minunile pe care le oferă viața, indiferent că sunt mari sau mici și să poți oferi mereu un zâmbet celor din jur și o vorbă bună.
Cele bune!
Chiar dacă mă întreb uneori cum se poate muri frumos, nu cred că asta e important. Consider că cel mai mult contează să trăiești frumos, să știi să te bucuri de minunile pe care le oferă viața, indiferent că sunt mari sau mici și să poți oferi mereu un zâmbet celor din jur și o vorbă bună.
Cele bune!
0