Ninge ...

Dansul nemuririi printre fulgii de nea... . Parafrazandu-l pe Gabriel Marcel zic si eu ca atunci cand ii spui cuiva -te iubesc-, ii vestesti vesnicia; or, acest poem asta face:
o subtila declaratie de dragoste pentru elementele minerale, dar se transfigureaza pana acolo incat se declanseaza din melancolie uimirea, acea minune a vederii...
care sfarseste in contemplatie.

Ninge acid, mi-aștern tăcut abisul,
Fulgii-i ucid în pleoape greu ii sting.
Albul placid imi luminează visul
trăit lucid, in versuri ce m-ating.

Si totusi e cald.
Am o singura observatie: legarea lui \"bezmetic\" de \"la intamplare\" din prima strofa.

Un an bun!

,,Ninge banal, ca într-o zi de miercuri.
Bezmetici cad, așa, la întâmplare,
Rătăcitori din prea înalte cercuri
Fulgi mari. Și se topesc pe felinare.’’
E atât de frumoasă și foșnitoare iarna ta , încât îmi place să-i culeg petalele cernute peste vraja nopții în ,, nuferi stelari ’’ , ca îmbracându-ne tâmplele cu argintul razelor ,secundele să încremenească pe umărul nostru în Nemurire!
Bat încetișor la inima ta si-ți soptesc : La multi ani cu bucurie !

S-ar putea scrie mult și bine despre iarnă și cu siguranță tot ar mai rămâne ceva de spus.
Eu am ales să scriu doar atât despre frumusețea albă a lumii. Restul, cel puțin deocamdată, îmi rămâne să simt, să trăiesc zi de zi, să respir în fiecare minut.

Mulțumiri tuturor pentru trecere! Mi-a fost dor de voi!

Pastelul tau imi place. Vad Nemurirea asemenea unei bunicute ce ne toarce incaruntita povestile linistilor copilului din noi. Felicitari!

Cristina, îți mulțumesc pentru apreciere!

Nu pot să nu mă minunez de apariția ta aici. Nu-mi amintesc să mai fi văzut vreun comentariu de-al tău în ultima vreme. Sper însă că vei deveni o prezență obișnuită a site-ului.

Cele bune!

strofa a treia superba...iar in rest o poezie impecabila!

Mulțumesc Elena! Nu e un poem impecabil, ci doar o parte din ceea ce simt.