Poezie
Intermezzo
1 min lectură·
Mediu
Din tot ce-ar fi putut să mai fie
a rămas între noi o urmă,
răsturnată
ca un pătrar de lună tolănit la umbra nopții,
Alăturate, palmele întinse par un câmp de război,
proiecție inversă, distorsionată și impersonală
a unei îmbrățișări.
Impasibilă, linia întâi a vieții tale
își strigă renegarea
amenințându-mi prima linie a dragostei,
pentru singura vină de a fi prea mare
și neasortată
austerității care ne stăpânește pornirile.
Sufletele s-au întors cu spatele la noi.
La încheieturile mâinilor mai zvâcnesc, defensive,
amintirile.
De aceea,
ca într-o perpetuă prohibiție a trăirilor,
mimăm iubirea prin gesturi convenționale
și de strictă necesitate,
așteptând să se redeschidă sezonul
la fericire.
Numai de n-am uita să respirăm
între timp.
12 decembrie 2003
054.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Intermezzo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/58639/intermezzoComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Sufletele s-au întors cu spatele la noi.\" - atat de trist...
\"La încheieturile mâinilor mai zvâcnesc, defensive,
amintirile.\" - au ramas doar amintiri ce-ti curg prin vene impletite cu sangele-ti atat de viu...
\"De aceea,
ca într-o perpetuă prohibiție a trăirilor,
mimăm iubirea prin gesturi convenționale
și de strictă necesitate,
așteptând să se redeschidă sezonul
la fericire.\" - mimam iubirea...te-ai intrecut pe tine cu aceste cuvinte...m-au sagetat pur si simplu; superb!
\"Numai de n-am uita să respirăm
între timp.\" - orice este posibil...nu cred ca a-ti uita...depinde ce respirati...aer? iubire? clipe?...
Iti ador textele. Sunt minunate iar modul in care le scrii ajuta cititorul sa intre foarte repede in starea in care erai tu cand l-ai scris; eu am simtit poezia ta. Felicitari!
\"La încheieturile mâinilor mai zvâcnesc, defensive,
amintirile.\" - au ramas doar amintiri ce-ti curg prin vene impletite cu sangele-ti atat de viu...
\"De aceea,
ca într-o perpetuă prohibiție a trăirilor,
mimăm iubirea prin gesturi convenționale
și de strictă necesitate,
așteptând să se redeschidă sezonul
la fericire.\" - mimam iubirea...te-ai intrecut pe tine cu aceste cuvinte...m-au sagetat pur si simplu; superb!
\"Numai de n-am uita să respirăm
între timp.\" - orice este posibil...nu cred ca a-ti uita...depinde ce respirati...aer? iubire? clipe?...
Iti ador textele. Sunt minunate iar modul in care le scrii ajuta cititorul sa intre foarte repede in starea in care erai tu cand l-ai scris; eu am simtit poezia ta. Felicitari!
0
Silvia, mă bucur ori de câte ori îți găsesc comentariile. Poate voi face o modificare acolo unde spui, o să mă gândesc la o variantă.
Și da, fac slalom printre stiluri, fără a mă opri la vreunul anume :). Deocamdată!
Cristina, felul în care scriu e felul meu de a fi. Sunt o persoană simplă, ca atare scriu destul de simplu. Mă bucur că ți-a plăcut!
Îți mulțumesc pentru trecere!
Vă pup!
Și da, fac slalom printre stiluri, fără a mă opri la vreunul anume :). Deocamdată!
Cristina, felul în care scriu e felul meu de a fi. Sunt o persoană simplă, ca atare scriu destul de simplu. Mă bucur că ți-a plăcut!
Îți mulțumesc pentru trecere!
Vă pup!
0
Distincție acordată
In afara de cateva puncte mult prea declarative in acest poem mi-a placut mult incropirea ta. Trairea, sentimentul as fi incercat doar sa le sugerez. Inceputul l-as mai \"ajusta\" putin.
0
Am facut oarece schimbări, pe ici pe colo, sper că sunt de efect.
0

P.S. Eu as fi zis asa:
\"De aceea, mimăm iubirea
gesturi convenționale